Sfânta Fericita Agafia – mijlocitoare către Prea Sfânta Treime pentru întreg neamul omenesc

Fiinţele umane sunt create pentru a participa la calitatea de sfinţenie a lui Dumneu Cel în Treime. Starea de sfinţenie a fost împărtăşită umanităţii de către Hristos prin jertfa Sa pe cruce.

Dumnezeu revelându-Se, coborându-se, ne face părtaş sfinţeniei Sale. Atributul sfinţeniei lui Dumnezeu, este unul transcendent la care poate participa întreaga creaţie, de aceea şi scopul creaţiei este îndumnezeirea ei, adică sfinţenia ei. Sfinţenia lui Dumnezeu apare ca o măreţie care produce o infinită smerenie în om. Toţi creştinii sunt numiţi de către Sfântul Apostol Pavel ,,sfinţi”, dacă menţin în conştiinţă faptul sălăşluirii lui Hristos în ei la Botez şi dacă luptă pentru curăţie cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Toţi avem acces la sfinţenie, căci toţi ne putem uni cu Hristos prin Duhul Sfânt, o dată ce Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om. Sfinţii Părinţi au văzut sfinţenia într-o mare asemănare a omului cu Dumnezeu prin curăţirea de patimi şi prin virtuţile ce culminează în iubire. Prin acest urcuş duhovnicesc, chipurile sfinţilor încă de pe pământ au ceva din înfăţişarea lor din planul eternităţii eshatologice, prin ei transpare viaţa eternă a veacului viitor. Unul dintre sfinţii rugători în faţa scaunului slavei Lui Dumnezeu pentru neamul omenesc este şi sfânta Agafia de la mănăstirea Cuşelăuca, care este cinstită de către creştinii din ţara noastră.

Cuvioasa Agafia s-a născut în anul 1819 în satul Păsăţel (Ucraina) în familia lui Ioan şi Eudochia Maranciuc. Familia pentru ea a fost prima biserică şi şcoală. Părinţii ei mergeau des la locurile sfinte, având o evlavie aparte pentru Lavra Pecerska de la Kiev. Micuţa Agafia dorind şi ea de a se închina sfinţilor cinstiţi la Lavra Pecerska îi ruga cu lacrimi în ochi să o ia cu ei, dar părinţii cunoscând greutăţile drumurilor o lăsau în grija apropiaţilor. Ei nici nu bănuiau cât de mare era dorinţa micuţei de a se închina sfintelor moaşte. Odată, pe când avea doar şase ani, îndemnată fiind de harul sfântului Duh, fiind lăsată sub supravegherea rudelor, fetiţa a hotărat că poate ajunge şi singură la Kiev. În drum spre Pecerska Lavra cade într-o fântână pustie şi adâncă, rănindu-şi grav ambele picioare. Părinţii au revenit de la Kiev, neştiind nimic de plecarea ei spre Lavra Pecerska, cu tristeţe au trăit pierderea fiicei şi au plans-o ca trecută în lumea celor drepţi.

Se spune că micuţa Agafia a stat în această fântână trei ani, doar ajutată de Dumnezeu şi de îngeri, care, potrivit unor mărturii, au hrănit-o cu mană cerească. Agafia a mărturisit că în fiecare zi doi porumbei îi aduceau de mâncare şi o încălzeau. Aproape de fântână, unde de mult timp se afla Agafia, păştea turmele sale un baci pe nume Dumitru, care se deosebea de alţii prin bunătatea sufletească. Odată el a auzit o melodie îngerească, care venea din fântână. Astfel a fost descoperită Agafia. Baciul a scos-o din fântână şi a dat de veste părinţilor. Agafia a ajuns în casa părintească înconjurată de grijă şi dragoste. Dar micuţa, dintr-o fire veselă şi vorbăreaţă, în urma şederii sale în acea fântână s-a transformat în una taciturnă, tot timpul îl petrecea în rugăciune.

Pentru ea acest timp îndelungat a fost binecuvântare şi cunoaştere a lui Dumnezeu. Peste ea au dat multe boli şi suferinţe, dar Dumnezeu i-a oferit harul facerii de minuni. La patul ei de boală se adunau mulţi nenorociţi şi sărmani, iar Agafia, cu sfatul şi rugăciunile sale curate, le uşura tuturor suferinţele. În casa părintească la ea au venit doi călugări athoniţi, care i-au dăruit Sfânta Evanghelie ca semn de binecuvântare de la Muntele Sfânt. Acest mare dar din partea părinţilor veniţi de la Sfântul Munte a fost binecuvântat, deoarece viaţa ei a fost o Evanghelie trăită. Pentru ea Evanghelia a fost viaţă şi viaţa ei a fost o evanghelie întruchipată. Casa părintească, unde locuia Agafia era pentru mulţi un loc de mângâiere şi întărire a credinţei. Cuvioasa Agafia prin rugăciunile sale către Domnul milostiv îi vindeca pe cei bolnavi, le dădea grai celor ce nu-l aveau, întorcea vederea orbilor şi auzul surzilor. Însă nu mult timp casa părintească a fost adăpost pentru cei ce căutau liniştea sufletească.

Într-o bună zi, Agafia a avut un vis: Maica Domnului i-a poruncit să-şi ducă viaţa la cea mai săracă mănăstire din Basarabia – Cuşelăuca. La vârsta de numai 12 ani, cuvioasa Agafia vine la Mănăstirea Cuşelăuca, fiind primită de către stareţa Irina. Această vârstă corespundea cu vârsta pe care o avea Maica Domnului când a fost adusă la templu de către sfinţii părinţi Ioachim şi Ana. Mănăstirea Cuşelăuca a devenit pentru ea o adoua casă, în care se putea ruga şi mântui. Aici, în acestă obşte monahală, Agafia a continuat să ajute oamenii, îndrumandu-i şi rugându-se pentru ei. Pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu în viaţă, mulţi pelerini păşeau spre această obşte monahală, rugându-se şi întâlnindu-se cu chipul plin de smerenie şi blândeţe a fericitei Agafia. În această perioadă mănăstirea cunoştea o perioadă de urcuş duhovnicesc şi edilitar. Tot mai multe tinere doreau să-şi închine viaţa slujirii monahale.

Fericita Agafia, a vieţuit la Mănăstirea Cuşelăuca 42 de ani, timp în care nu s-a ridicat niciodată din pat din cauza bolii. Viaţa ei plină de suferinţă a fost un exemplu de mărturisire şi trăire a Evangheliei lui Hristos. Suferinţa ei o a fost o adevărată pedagogie pentru întreaga obşte monahală, pentru pelerinii veniţi la Mănăstirea Cuşelăuca, cât şi pentru creştinii de astăzi trăitori în acest secol al post-modernismului. Suferinţa ei a fost model de răbdare şi întărire pentru toţi creştinii aflaţi în suferinţă şi pe paturile de boală. La 9 iunie 1873 Agafia s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi şi-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului. Se spune că după ce a primit Sfânta Împărtăşanie, faţa Agafiei lumina cu o lumină neobişnuită. Lumina care a cuprins-o pe Fericita Agafia, este slava suferinţei şi răbdării sale, este lumina dreptei credinţe, este lumina slavei lui Dumnezeu, este lumina celor ce au mărturisit taina dreptei credinţe. În ultimele luni ale vieţii sale, Cuvioasa Agafia discuta mult cu egumena şi cu surorile mănăstirii, îndemnându-i pe toţi să-şi ducă crucea vieţii cu linişte şi pocăinţă. Cuvioasa Agafia, înainte de trecerea sa din viaţă, a promis că nu va părăsi mănăstirea şi va da ajutor celor care se roagă ei.

Prin viaţa ei plină de suferinţă şi mărturisire fericită Agafia, a prevăzut înflorirea şi apoi decăderea vieţii mănăstirii, ceea ce s-a şi întâmplat în anii prigoanei comuniste, când miliţia sovietică a închis bisericile, a naţionalizat pământurile mănăstireşti, iar pe măicuţe le-au pus să lucreze în colhoz. Pe unii creştini îi certa rău, apoi îi liniştea şi le promitea rugăciunile ei. Aceasta se confirmă prin multele minuni care se întâmplă la mormântul ei, dar şi la racla cu moaştele cuvioasei, ce se află spre închinare la mănăstirea Cuşelăuca. Ar fi bine ca toţi creştinii să cunoască minunile pe care le-a făcut şi le face Cuvioasa Agafia.

Viaţa, suferinţa şi minunile fericitei Agafia, sunt desprinse din mărturiile celor ce le-au văzut, şi au simţit ajutorul ei, în rugăciunile adresate către ea. De minunile şi puterea credinţei ei, ne putem împărtăşi toţi creştinii ce ne îndreptăm spre mănăstirea Cuşelăuca. Să o cinstim pe această sfântă preaslăvită pe pământul neamului nostru, dăruită nouă spre întărirea credinţei noastre, spre exemplul mărturisirii credinţei noastre şi spre mântuirea neamului nostru, căci un neam e slăvit prin numărul de sfinţi pe care i-a născut.
Sfântă Fericită Agafia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bibliografie

• ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 776, f. 25.
• ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 617, f. 5.
• ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 776, f. 13.
• ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 109 , f. 1.
• ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 109 , f. 29.
• ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 408, f. 100.
• ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 617, f. 7.
• ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 776, f. 13.
• ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 776, f. 15.
• Pr. D. Iavorschi, Cronica eparhiei, Slujbele din Sf. Mănăstiri Coşelauca şi Dobruja săvârşite în zilele de 21 şi 22 Noiembrie 1942, de P. S. Partenie, în Biserica Basarabeană, an. I, 1942, nr. 6, p. 379.

Un dar de mare preț pentru Diaspora – Icoană cu Sfintele Moaște ale nou-proslăvitului Ierarh Gavriil (Bănuescu- Bodoni)

O zi binecuvântată începe în zorii zilei, când pașii creștinior se îndreaptă spre Casa Domnului, pentru a mulțumi de toate binefacerile primite. Așa și părintele Veniamin Onu dimpreună cu presbitera Lidia și părinții săi Emanuil și Anastasia și-au îndreptat calea spre ctitoria voievodală din inima codrilor – Căpriana, locul unde se păstrează cu sfințenie sfintele moaște ale nou-proslăvitului Ierarh Gavriil (Bănuescu- Bodoni).

Într-o atmosferă deosebită de rugăciune, alături de părintele stareț Filaret (Cuzmin), părintele Veniamin Onu a înălțat rugăciuni în cadrul Sfintei Liturghii săvârșite în această Mănăstire.

La finalul dumnezeieștii slujbe, părintele Veniamin a mulțumit Preacuviosului părinte stareț Filaret pentru posibilitatea de a se ruga împreună la prestolul Domnului, ținând cont de faptul că în urmă cu 200 de ani la acest prestol a slujit și Sfântul Gavriil.

Ascultând cererea părintelui Veniamin, părintele stareț a oferit pentru credincioșii din Diaspora italiană o icoană a Sf. Ierarh Gavriil cu părticele din cinstitele sale moaște.

La final, părintele Veniamin a promis că această mare sfințenie în cel mai scurt timp va fi prezentă pe meleagurile Italiei, în inima catolicismului, spre binecuvântare tuturor credincioșilor râvnitori de cele sfinte.

Mulțumind încă odată din tot sufletul pentru acest mare dar și pentru ospitalitatea cu care părintele stareț Filaret l-a primit în această străveche vatră monahală, părintele Veniamin a adus la cunoștință că Sfintele Moaște vor vi expuse spre închinare mai întâi în biserica Sf. Treime din or. Fidenza din motivul că aceasta este prima biserică ortodoxă din cadrul Mitropoliei Moldovei, deschisă de către primul preot trimis în misiune în Italia, în anul 2003 – Prot. mitr. Veniamin Onu, iar Sf. Ierarh Gavriil a fost primul Mitropolit al Chișinăului și Hotinului.

„Pentru mine Sf. Ierarh Gavriil este un mare exemplu de urmare în activitatea misionară. Ori de câte ori mă rog Sf. Gavriil, simt că rugăciunile mele sunt ascultate”, a menționat părintele Veniamin.

Pentru mai multe detalii în legătură cu aflarea Sfintelor Moaște a Sf. Ierarh Gavriil (Bănulescu-Bodoni), pe teritoriul Italiei, Vă rugăm să apelați la tel. +393293786451

Pelerinaj și Sf. Liturghie la Casa Fericitei Agafia de la Mănăstirea Cușelăuca

Miercuri, 2 noiembrie, Prot. Mitr. Veniamin Onu, dimpreună cu preoteasa Lidia și părinții săi Emanuil și Anastasia Onu, în marea lor dorință de a se închina sfintelor moaște ale Sfintei Fericitei Agafia – nou proslăvita sfântă din pământurile Moldovei, s-au deplasat în nordul țării, la Mănăstirea Cușelăuca.

Aici părintele Veniamin a avut marea bucurie de a săvârși Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Casa Fericitei Agafia – Tămăduitoarea celor bolnavi și mângâierea celor necăjiți.

După Dumnezeiasca slujbă, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir și cu bunăvoința Preacuvioasei Egumenei Vera, Stareța Mănăstirii Cușelăuca, părintele Veniamin a primit în dar pentru credincioșii păstoriți din Diaspora, o icoană cu chipul Sfintei Fericitei Agafia cu o părticică din Sfintele sale Moaște.

Creștinii noștri din Italia, care au puține posibilități de a vizita mănăstirile din locurile natale, vor avea un deosebit prilej de a se atinge de acestă mare Sfințenie.

Părintele Veniamin a mulțumit din tot sufletul Preacuvioasei Egumenă Vera, pentru acest dar de mare preț și a promis că Sfințenia în cel mai apropait timp va fi prezentă în mijlocul credincioșilor moldoveni din Italia, spre închinare.

Tot în această zi, părintele Veniamin a avut parte de o mare surpriză, a întâlnit-o în mănăstire pe verișoara sa Svetlana Mocanu, astăzi – maica Dorofteea, pe care nu a mai văzut-o mai bine de douăzeci de ani, din momentul când părintele Veniamin a plecat să studieze la Seminarul Teologic Chițcani, iar verișoara sa a mers la ascultare în această mănăstire de femei Cușelăuca, unde se nevoiește până în ziua de astăzi. A fost o mare bucurie reciprocă, această întâlnire după două decenii, prilej pentru ambii de a mulțumi Bunului Dumnezeu și de a-și ura unul altuia ca și în continuare să-i întarească Hristos, slujind încă mulți ani pe ogorul Său.

Sfântă Fericită Agafia, Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Primii Sfinți ai Moldovei proslăviți pe meleagurile Italiei

Din Mila lui Dumnezeu, cu binecuvântarea bunului nostru Părinte și Mitropolit Vladimir, al Chișinăului și întregii Moldove, cel care mult se îngrijește nu numai de creștinii de acasă, dar și de cei din Diaspora, în data de 5 noiembrie, două răclițe cu părticele din cinstitele Moaște ale nou-canonizaților Sfinți: Sf. Ierarh Gavriil (Bănulescu-Bodoni) și Sf. Fericita Agafia de la Cușelăuca, vor fi aduse spre închinare și mângâiere credincioșilor moldoveni trăitori în pământurile Italiei.

Creștinii noștri din Italia, care au puține posibilități de a vizita mănăstirile din locurile natale, vor avea un deosebit prilej de a se atinge de aceste mari Sfințenii ale Sfinților ce au fost proslăviți recent de către Biserica Ortodoxă din Republica Moldova.

Responsabila misiune de transportare și organizare a aflării Moaștelor în Italia, ÎPS Mitropolit Vladimir a încredințat-o parohului bisericilor din orașele Vicenza, Fidenza și Reggio-Emilia, Prot. Mitr. Veniamin Onu.

Aducem sincere mulțumiri Arhipăstorului nostru, Înaltapreasfințitului Vladimir pentru grija părintească ce o poartă fiilor săi duhovnicești din Diaspora.

Pentru mai multe detalii în legătură cu aflarea Sfintelor Moaște: Sf. Ierarh Gavriil (Bănulescu-Bodoni) și Sf. Fericita Agafia de la Cușelăuca, pe teritoriul Italiei, Vă rugăm să apelați la tel. +393293786451

În pelerinaj la Sfânta Mănăstire Căpriana din inima codrilor moldavi

În aceste zile, Prot. mitr. Veniamin Onu, aflându-se într-o scurtă vizită pe meleagurile natale, nu a ratat șansa de a se deplasa cu Familia la Sfânta Mănăstire Căpriana din inima codrilor moldavi,  unde a avut marea bucurie de a se ruga la moaștele Sf. Irh. Gavriil (Bănulescu Bodoni), primul Mitropolit al Chișinăului și Hotinului.

Părintele Veniamin a avut fericirea să se roage acestui nou Sfânt al Moldovei – Sf. Ierarh Gavriil, alaturi de starețul așezământului monahal Căpriana – Preacuviosul Arhimandrit Filaret (Cuzmin), dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Slujitorii Domnului s-au rugat în timpul Sfintei Liturghii pentru pacea, linștea și bunăstarea țării noastre – Republica Moldova.

La finalul slujbei, părintele Veniamin Onu a mulțumit părintelui Stareț Filaret pentru călduroasa primire și pentru posibilitatea pe care a avut-o din partea părintelui Stareț, de a se ruga împreună…

Totodată, părintele Veniamin a promis că oridecâteori v-a mai avea ocazia, v-a reveni cu mult drag în această binecuvântată Mănăstire, pentru a lua Binecuvântarea cea duhovnicească de la primul Sfânt Canonizat din pământurile  Basarabiei – Sf. Ierarh Gavriil.

Părintele Stareț Filaret a primit o invitație din partea părintelui Veniamin pentru a vizita locurile sfinte ale Italiei, dar și parohiile Ortodoxe din această Țară îndepărtată de plaiul natal.

Ne mai zice părintele Veniamin: „Vă spun aceste lucruri nu spre mândria mea, sau laudă, că mie mi-a reușit a deschide mai multe biserici și a organiza mai multe comunități ortodoxe în inima catolicilor italieni, or, anume pentru mine Sf. Irh. Gavriil se arată a fi un mare exemplu de trăire duhovnicească, care în urmă cu două secole a organizat și a deschis peste două sute de biserici ortodoxe pe teritoriul Basarabiei.

De ce să nu-i urmăm calea și faptele, acestui Mare Sfânt și Ierarh?.

Sfinte părinte Ierarhe Gavriile, roagăte lui Dumnezeu pentru noi!”