Ortodox.it

Știri

mai 25, 2019

Să dăm o mână de ajutor la procurarea unei casei pentru Familia Cotoman din satul Ermoclia, raionul Ștefan-Vodă!

Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit. (Matei 25, 35)

Preotul-misionar, protoiereul mitrofor Veniamin Onu, parohul bisericii Sf. Irh. Nicolae din or. Vicenza, Italia, cel care cu timp și fără de timp slujește lui Dumnezeu și oamenilor, atunci când a aniversat zece ani de când desfășoară cu mult zel activități caritabile și filantropice pentru familiile mai necăjite și vulnerabile din țara noastră, având binecuvântarea blândului păstor și părinte duhovnicesc ÎPS Mitropolit Vladimir, neobositul preot-misionar și-a îndreptat pașii către o tânără familie din satul Ermoclia, raionul Ștefan Vodă, Aurel și Lilia Cotoman cu ai lor cinci copilași, care se confruntă cu greutăți mari, neavând o locuință proprie.

Preotul Veniamin a mers atunci la acești copii cu cadouri din Italia: dulciuri, îmbrăcăminte și încălțăminte. Dar, scopul principal al părintelui a fost de a găsi soluții și a identifica o casă, pentru a fi oferită în dar acestei numeroase familii.

După o perioadă de două luni cum s-a promis familiei Cotoman Aurel și Lilia din satul Ermoclia, Ștefan Vodă, preotul Misionar Veniamin Onu dimpreună cu Avocatul Vasile Ciobanu au reușit să identifice o casă pentru această familie cu 5 copii, care sunt fără de un acoperiș sub care să se adăpostească, estimată la prețul de 35.000 euro.

Ne aflăm la pasul cel mai important și anume să ne consolidăm forțele cu toții ca împreună să ne punem eforturile și să cumpărăm această casă pe care o puteți vedea și în pozele anexate.

Întrucât proprietarul casei a aflat scopul pentru care dorim s-o procurăm, ne-a comunicat că ar fi în stare să mai cedeze din preț pentru acest scop nobil.

Casa este dotată cu încălzire autonomă, garaj, este restaurată în totalitate, întrucât familia Cotoman va avea toate condițiile necesare unui trai decent.

Fiecare din noi putem contribui din puținul nostru, donând prin plățile direct online după cum vedeți mai jos toate modalitățile de donații.

 

Ușa este deschisă pentru toți cei care doresc să fie alături de noi!

Vă mulțumim din suflet pentru ajutor și susținere! Dumnezeu să binecuvânteze și să primească jertfa Dumneavoastră!

 

Cu respect,

Protoiereu Mitrofor Veniamin ONU,

Paroh al Bisericii din orașul Vicenza, Italia

februarie 23, 2019

Părintele Veniamin Onu – zece ani de activitate caritabilă și filantropică

Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit. (Matei 25, 35)

Preotul-misionar, protoiereul mitrofor Veniamin Onu, parohul bisericii Sf. Irh. Nicolae din Vicenza, Italia, cel care cu timp și fără de timp slujește lui Dumnezeu și oamenilor a aniversat recent zece ani, de când desfășoară cu mult zel activități caritabile și filantropice.

Părintele Veniamin a sărbătorit această zi nu la restaurante, sau în săli festive, dar așa cum îi este caracterisc, în mișcare.

Având binecuvântarea blândului păstor și părinte duhovnicesc ÎPS Mitropolit Vladimir, neobositul preot-misionar și-a îndreptat pașii către o tânără familie din satul Ermoclia, raionul Ștefan Vodă, Aurel și Lilia Cotoman cu ai lor cinci copilași, care la moment se confruntă cu greutăți mari, neavând o locuință proprie.

Preotul Veniamin a venit la acești copii cu cadouri din Italia: dulciuri, îmbrăcăminte și încălțăminte. Dar, scopul principal al părintelui a fost de a găsi soluții și a identifica o casă, pentru a fi oferită în dar acestei numeroase familii.

Împreună cu avocatul Vasile Ciobanu, părintele Veniamin a purtat discuții cu părinții copiilor despre posibilitatea de a trece în viitorul apropiat din gazda în care locuiesc acum, într-o casă nouă.

Această familie va avea toată susținerea din partea Comunității Ortodoxe din Vicenza, Italia, primind și asigurarea că se vor lua toate măsurile de a găsi o locuință pentru ei.

La final, preotul Veniamin nu a ezitat de a lua masa împreună cu copilașii și părinții lor, dar și cu câțiva consăteni care au venit și ei la această întâlnire de suflet.

 * * *

Meritele preotului-misionar au fost apreciate în această zi aniversară de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Inspectoratul General de Poliție. Pentru munca filantropică și de caritate asiduă, din partea Comisariatului de Poliție din Dubasări, părintele a fost decorat cu Medalia „PENTRU COOPERARE” dar și cu Diploma de recunoștință în desfășurarea actelor de caritate.

Părintele Veniamin a primit aceste decorații ca și pe alte multele cu multă smerenie, or, cea mai mare împlinire pentru el sunt zâmbetele copiilor și mulțumirea celor pe care îi ajută de mai mulți ani.

Evanghelia ajutorării aproapelui, părintele Veniamin o propovăduiește zilnic, iar, exemplul faptei unor astfel de preoți sunt de luat aminte și de urmat…

ianuarie 25, 2019

Întâistătătorul a decorat coordonatorii proiectului social și de caritate Italia – Moldova

Vineri, 25 ianurie 2019, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir a primit la Reședința mitropolitană pe preotul misionar Prot. mitr. Veniamin Onu, parohul bisericii „Sf. Irh Nicolae” din Vicenza, Italia, însoțit de un grup de ctitori și binefăcători din parohia Vicenza.

La raportul părintelui Veniamin, ÎPS Mitropolit Vladimir a acordat Medalia „Sf. Paisie Velicicovschi”, pentru munca depusă și susținerea proiectului social și de caritate Italia – Moldova, ce se desfășoară din anul 2003, după cum urmează:

– Dl. Vladimir Tonu, Director general „Exfactor Grup”.

Colaboratorii firmei de transport auto nr. 373, Moldova – Italia – Moldova, (Vicenza).

– Dl. Ciobanu Iurie,

– Dl. Ciobanu Vitalie,

– Dl. Cioban Andrei,

– Dl Cioban Mihail,

Colaboratorii firmei de transport nr. 320, Moldova – Italia – Moldova, (Fidenza).

– Dl. Caracuian Veaceslav,

– Dl. Bolocan Andrei,

– Dl. Zgardan Tudor,

– Prot. Veniamin Onu, parohul bisericii „Sf. Irh Nicolae” din Vicenza, Italia și Prot. Alexei Loghin, coordonator al proiectului social și de caritate  Italia – Moldova în ultimii șase ani au fost decorați cu distincția eparhială „Icoana Maicii Domnului de la Hârbovăț”.

Întâistătătorul a mulțumit celor prezenți pentru munca săvârșită întru propășirea Bisericii menționând următoarele: „Suntem datori a-I mulțumi Domnului pentru orice nevoință, pentru orice biruință a noastră și pentru toate binefacerile vădite și ascunse. La fiecare binefacere Dumnezeu Își caută slava și supunerea față de Voința Lui. De aceea, cea mai mare mulțumire ce o putem face lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite, este a păzi poruncile Lui, a-L cinsti și a urma Voile Lui”.

În numele celor prezenți, Prot. mitr. Veniamin Onu a exprimat recunoștință Mitropolitului Vladimir pentru decorațiile primite și a dat asigurări că și în viitor vor sluji cauza Bisericii Ortodoxe cu multă devoțiune și consacrare de sine.

„Conducându-ne de îndemnul evanghelic „să nu știe stânga ce face dreapta”, mai mulți ani la rând nu am afișat în mass-media activitatea noastră filantropică și socială, considerând a fi un lucru de prisos, ba chiar de laudă.

Abia în urmă cu doi ani am primit binecuvântarea ÎPS Voastre de a mediatiza lucrările de caritate, încadrându-le în proiectele sociale ale Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, primind cu smerenie îndemnul înțelept al ÎPS Voastre de a scoate din vileag activitatea de caritate a Bisericii, atât de marginalizată de unele forțe ostile Bisericii noastre.

Așa cum o lucrare bineplăcută Domnului, practic e imposibil de a o înfăptui doar de o singură persoană, în acest proiect am implicat acești bravi fii ai Bisericii, oameni cu inimă mare și de bună credință care ne-au ajutat absolut dezinteresat, gratis, iar uneori pe propria cheltuială, devamând bunurile din contul lor”, a menționat părintele Veniamin.

Spre final, cei prezenți au mulțumit Mitropolitului pentru gestul mărinimos și pentru bunăvoința manifestată, declarându-se dispuși să muncească și mai departe pentru promovarea valorilor ziditoare.

Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, www.mitropolia.md

noiembrie 12, 2018

Moldova merită mai mult decît tăcere

Pînă la urmă, textul care urmeză să se aştearnă ascultător pe albul hîrtiei din faţa mea este o urmare  firească a articolului precedent. Scriam atunci despre acea distinţie bisericească care i-a fost înmînată lui Gianluigi Graziani  la Padova de către Înalt Preasfinţia Sa Vladimir, Mitropolitiul Chişinăului şi al Întregii Moldove, după ce, aici, în capitala Moldovei,  a prins contur clar imaginea unui om îndrăgostit de Moldova. Un om legat sufleteşte de cei care îşi trăiesc viaţa mult altfel de cum ar merita s- o trăească, de cei care şi-ar dori o haină mai caldă, dar nu o au, şi-ar dori  un drum mai bun, dar nu îl au, şi-ad dori apă în casă sau în curte, dar nu o au.

Această distincţie înaltă de care s-a învrednicit Gianluigi Graziani certifică  o apropiere constantă de biserică sau chiar o relaţie extrem de veche a sa cu biserica. În actele sale de binefacere, în demersurile pe care le-a făcut către instituţii statale şi nonstatale, în  efortul de a aduna nume de rezonanţă din Vicenţa în jurul ideei de realizare a proiectului „Apă pentru Hîrceşti” a mizat întotdeauna în primul rînd pe reprezentanţii bisericii şi pe prieteni. A făcut-o mereu cu cumsecădenie şi cu credinţă.

„Sîntem cu toţii copii lui Dumnezeu, scria Gianluigi. Cu povara noastră de bucurii  şi dureri, speranţe şi iubiri, avem cu toţii nevoie de ajutor, de înţelegere, de dragoste şi de… recunoştinţă.”

Nu erau doar cuvinte. Nici acum nu sînt doar cuvinte. În marele său efort de a duce la bun sfîrşit proiectul „Apă pentru Hîrceşti” a scris kilograme de scrisori, a consumat multe zile şi nopţi în discuţii şi într-o nesfîrşită încercare a-i convinge pe toţi că acolo, în Moldova, oamenii trăiesc nemeritate de altfel. A parcurs de multe, de foarte multe ori drumul dintre Vicenza şi Chişinău pentru a discuta personal cu oameni pe care el i-a crezut în stare să mişte lucuruile din loc. S-a întîlnit cu înalte feţe bisericeşti, s-a întîlnit cu  conducători din administraţia locală, cu membri ai guvernului responsabili de domeniul mediului, a scris scrisori – şi chiar le-a publicat în ziarele din Moldova – unor şefi de guvern pe care i-a considerat destul de puternici ca să poată duce apă în satul acela din raionul Ungheni. Au fost şi promisiuni. Unor le-a părut exterm de simplu acest proiect. Cu toate acestea, la Hîrceşti încă nu este apă.

Dar marea speranţă a lui Gianluigi Graziani a fost să aibă sprijinul bisericii acolo, în Vicenţa, la Roma, în Italia. Marea lui speranţă. Şi-a exprimat-o în discuţiile pe care le-a avut, dar mai ales în multele scrisori, grele de  atîtea semne de exclamare, dar care, ca să vezi, au rămas fără răspuns. Speranţa mare poate naşte mai deziluzii. Deziluzii şi durere.

Mi-a telefonat  din Vicenza. Îl avem alături pe prietenul său, Valentin, care îmi traducea cuvînt cu cuvînt, propoziţie cu propoziţie. Ceea ce înţelegeam fără  tălmăcirea lui Valentin, era marea nedumerire şi marea indignare pe care o trăia Ginaluigi atunci cînd îmi vorbea. Îmi spune să deschid pagina sa web şi să citesc  ceea ce e plasat acolo. Am deschis de multe, de foarte multe ori pagina aceea. www.grazianigianluigi41.com. E printre puţinele pagini  care au şi un fundal muzical. Pentru atmosferă. Muzica anunţă  şi tonalitatea textelor. Dar şi starea de spririt a celui care scrie toate textele de acolo. Nu am putut desluşi cine e interpretul. La puţin timp, însă, am găsit şi numele lui. Paul Anka cu piesa  You are my  destiny. Nu aveam de unde să o cunosc. Cu alte voci am crescut şi cu alte cîntece. Paul Anka este contemporanul lui Gianluigi. A fost un fenopmen al muzici americane care a scris pentru proria voce, dar şi pentru stele de talia lui Sinatra. Poate fi ascultat pe  https://www.youtube.com/watch?v=GJTA9Ng7xYY. Ascuţi şi  cauţi în jur  chipuri de femee. Chipul Nadiei. Un destin pe care şi-l poate atribui multe, multe femei din Moldova.

Pe pagina lui Gianluigi sînt texe adresate bisericii catolice şi chiar  texte care încep cu „Santo Padre, Papa Francesco”. Spune că a scris foarte multe scrisori. Pentru că a crezut şi pentru că crede că biserica îl va ajuta, îl va înţelege. Mai spune că ar fi fost simplu de tot şi ar fi fost absolut normal să răspundă cineva la grija pe care o arată faţă de oamenii din Hîrceşti. Pentru Italia, un euro nu înseamnă nimic. Pentru Hîrceşti înseamnă extrem de mult. Atătea şi atîtea femei din Moldova şi-au lăsat acasă  copiii, familiile ca să meargă în casele italienilor pentru a îngriji de bătrîni. Multe din ele nu s-au mai întors. Multe din ele nu au mai găsit pe nimeni acasă. Da, li s-a dat un ban acolo, în casele italienilor, însă ele au pierdut tot. Au dat tot. Şi acum ce facem? Cînd adunăm nişte bani, pentru a duce apă în satul în care au lăsat şi casă şi copii, acum, ce facem? Nu dăm nimic. Acum ce facem? Nu-i auzim?

I-am spus că, cred eu, „Santo Padre, Papa Francesco” ar fi reacţionat neapărat. E plină istoria de implicarea bisericii catolice în acte de rezidire a binelui. Proabil şi Gianluigi crede la fel. Şi mai crede că…

Dar mai bine să citez dintr-un text scris de el şi plasat pe aceeaşi pagină web. Un text plin de durere, de nedumerire, de întrebări greu de formulat, dar şi mai greu de  dezlegat.

„La capătul unor eforturi foarte şi foarte mari, mă simt nu pur şi sumplu abandonat, dar pus în faţa unor adevărate obstacole, create  în mod special pentru a face imposibilă realizarea proiectului de asigurare cu apă a localităţii Hîrceşti. Mă întreb: cine are interesul de a bloca un act de binefacere? Mă întreb: de ce scrisorile mele nu ajung la Sfîntul Părinte?

Am recurs la un act  încă nefăcut de cineva în Italia –  am decis să-mi vînd proprietatea, casa, cea mai frumoasă în Vicenza. O casă pe care au vrut atîţia şi atîţia să o cumpere. Dar asta a fost altă dată. Acum nu o pot vinde. Mă întreb –  cine are interesul de a nu-mi putea vinde casa? Să fie oare lumea în stare de aşa ceva?

Cum s-a întîmplat că Graziani a fost abandonat? A cui este mîna care scrie  aceste scenarii?

Cine nu  doreşte ca Papa să mă ajute? Să aibă vreo implicare pasiunea mea pentru cultura rusă? Nadia adora cultura rusă. Arta. Istoria.

Dar nu despre asta e vorba. Noi nu vrem să împărţim pămînturi şi nu refacem imperii. Ceea ce vrem e doar Apă pentru Hîrceşti. Cît de simplu?!”

Mi-a sunat Valentin. Mi-a spus că Graziani e la Hîrceşti. Mama Nadiei se simpte  cam rău. Între Vicenza şi Hîrceşti sînt peste 1800 de kilometri. A venit într-un automobil condus de Valentin. Pentru vărsta lui Gianluigi un asemenea drum e un adevărat act de eroism. Dar a venit. În Moldova. În Hîrceşti. La Nadia.  

www.saptamina.md

noiembrie 12, 2018

O distincţie eparhială care adaugă încredere şi speranţă

De cînd am scris despre Hîrceşti au trecut patru ani. Nu ştiu dacă s-a schimbat ceva de atunci. Scriam despre insistenţa cu care un cetăţean al Italiei, Gianluigi Graziani, promovează ideea construcţiei unui apeduct în localitate.

Am găsit nişte numere de telefon în reţea şi am format cîteva dintre acestea pînă cînd cineva a răspuns, divulgînd prin ecoul cuvintelor o odaie aproape goală. A spus că primarul e cam bolnav, că nu s-a aşternut nici un metru de asfalt pe drumurile satului şi că parcă a văzut într-o parte a satului nişte şanţuri săpate, dar nu a auzit să fi tras şi apă.

Din cînd în cînd, mai intru pe pagina Web a lui Graziani. Atunici cînd nu are cui spune gîndurile sale, le plasează pe pagina asta. Texte, poze, strigăte, mulţumiri, sincerităţi, speranţe.

Am văzut acolo şi alte texte. Poate altă dată mă voi opri asupra lor cu mai multă atenţie. Am dat cu ochii peste un text însoţit de cîteva poze în care numele Graziani Gianluigi apare pe un brevet care poartă în partea de jos ştampila Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove. De cele mai multe ori, pe asemenea brevete sînt trecute nume ale unor cetăţeni de aici, din ţară. Oameni care au pus umărul la înălţarea unor biserici.

E, cred, potrivit să reproduc textul din brevetul despre care vorbesc.

“Domnul Gianluigi GRA ZIANI

Se decorează cu distincția eparhială “Icoana Maicii Domnului de la Hîrbovăț” în semn de recunoștință arhipăstorească pentru activitatea străduitoare spre binele și întru mărirea Bisericii Ortodoxe din Moldova.

Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, 05 iunie 2018.”

Acum patru ani, l-am întîlnit de mai mlte ori pe Graziani. Mi-a vorbit foarte mult despre femeia pe care a iubit-o aşa cum nu a crezut că va iubi vreodată. Mi-a vorbit, mi-a lăsat o geantă cu poze. Mi-am notat multe, multe nume purtate de oameni din Chişinău, de oameni din Hîrceşti, de oameni din Vicenza. Marea lui frămîntare era o conductă de apă care să treacă pe sub drumurile şi gardurile din Hîrceşti şi să le aducă oamenilor de acolo apa care le-a lipsit întotdeauna. Nimic mai mult – apă. I-ar fi făcut sau nu i-ar fi făcut fericiţi pe oamenii din Hîrceşti apa lui Graziani… De unde să ştii. Probabil că da. Chiar dacă apa aceea era, ca să vezi, atît de puţin din cîte le poate avea omul. Spun asta aducîndu-mi aminte de o constatare pe care o făcea Graziani la cîteva luni după plecarea în ceruri a femeii din Hîrceşti. “Ştii de ce îmi pare rău mai mult? Îmi pare rău că Nadia avea nevoie de foarte puţin ca să fie fericită. Foarte puţin. Bunăoară să meargă la mare. Sau să treacă printre flori. Să-i facă un bine cuiva… Asta e de cele mai multe ori partea aceea care le caracterizează pe femeile din Moldova. Aş vrea să greşesc, dar nu ştiu.”

Poate, într-adevăr, fericirea-i zidită din lucruri mărunte. Dintr-o simplă trecere printre flori sau o simplă atingere cu privirea.

Atunci cînd Graziani a tot trimis pachete pentru cei rămaşi în Moldova, a făcut-o pentru a acoperi nişte lipsuri. Nu şi-ar fi dorit ca o cutie din carton – cu nişte haine şi produse alimentare în ea – să-l poată face fericit pe cineva. E foarte puţin. E mult, mult prea puţin.

Dar Brevetul acela datat cu cinci iunie curent ne obligă să credem că e, totuşi, destul de mult. Că e nespus de important să observi nişte oameni mergînd desculţi pe uliţa satului.

Graziani a reacţionat la distincţia eparhială aşa cum a făcut-o întotdeauna în raport cu un gest prin care îi sînt apreciate eforturile. Cu emoţie şi cu cuvinte pe care le încadrează în concluzii anume. Iată un text pe care îl reproduc de pe aceeaşi pagină web:

“Mulţumiri aduse Mitropolitului Chişinăului şi al Întregii Moldovei, Înalt Preasfinţitul Vladimir

Fiind extrem de impresionat, Vă mulţumesc pentru Înalta Distincţie eparhială “Icoana Maicii Domnului de la Hîrbovăţ” şi pentru efortul de a fi conferită personal în cadrul vizitei oficiale întreprinsă în Italia în vara acestui an. Nu mi-aş fi imaginat vreodată ceva asemănător pentru săraca şi, din păcate, neîncheiata operă faţă de scumpa mea Moldovă. Regret întîrzierea cu care vin să aduc mulţumiri însoţite de sincere urări de bine şi de sănătate.

Este bine ştiută vechea mea dragoste faţă de Patria Dumneavoastră, aşa cum cu-noscute sînt şi prieteniile care mă leagă.

Este bine ştiut că Bunul Dumnezeu m-a făcut să întîlnesc, să cunosc, să iubesc și să îngenunchez în faţa Lui, cu toată dragostea şi bucuria pentru Moldova, pentru femeile ei, tuturor acelor îngrijitoare care s-au descurcat atît de bine în ţara mea.

Este bine ştiut că acel cadou de căsătorie pe care şi l-a dorit femeia care purta în inimă toate învăţăturile evanghelice era ”să aduc apă oamenilor care au rămas acasă, în Ţara Dumneavoastră.

Este bine ştiut că promisiunile, succesele şi toate cele iniţiate s-au frînt odată cu plecarea Nadiei.

Da, atunci am renunţat, dar m-am refăcut. Chiar dacă am trăit stări de-a dreptul devastatoare, sînt totuşi gata să-mi onorez promisiunea făcută Nadiei, promisiune făcută celor 800 de locuitori ai satului.

Prin cuvintele aşternute aici, am vrut să vorbesc întregii Moldove, oamenilor de acolo despre magnificul gest al Mitropoliei, un gest extrem de încurajator, să mă adresez oamenilor de bunăcredinţă în speranţa că vor face tot ce le stă în putere pentru a nu se simţi singuri în această “Vale a plîngerii”.

Ne rugăm lui Dumnezeu să Vă însoțească şi să Vă apere în responsabilitatea de toate zilele şi în efortul Dumneavoastră de a arăta binele.

Ajutați-mă să trec peste piedicile pe care le întîlnesc în realizarea unei lucrări de caritate – să aduc apa la Hîrceşti.”

Parcă ar fi mai multe de spus, dar, nu ştiu de ce, punctul pare să spună mai multe.

C.O.

www.saptamina.md

Caută

Calendar Ortodox

Calendarul parohiei

Asociația Vatra

Moldovei - Vicenza

Prot. mitr. Veniamin Onu

20 ani de slujire

Biserica Ortodoxă

din or. Vicenza

Biserica Ortodoxă

din or. Fidenza

Biserica Ortodoxă

din or. Reggio Emilia

Botezul Domnului 2013

Bis. Ort. or. Fidenza

Biserica Sf. Treime

din or. Fidenza

Sfânta Scriptură

banner-biblia

Radio LOGOS ON-LINE


Noi pe Odnoklasniki

Distribuie

Departe de casă

Cuvintele Credinței

Untitled-1
Ambasada

Ambasada Italiei în RM

Ambasada2

Binecuvîntare

Resurse Ortodoxe

Banner Ortodox.it

Parteneri

Ep. Ungheni

www.eparhia-edinet.md eparhia sud

Arhiva Ortodox.it

Înscris în

Vizitatori

free counters