Ortodox.it

noiembrie 15, 2017

Preoteasa Lidia Onu a fost decorată cu Ordinul bisericesc „Cuv. Agafia de la Cușelăuca”

Miercuri, 15 noiembrie 2017, ÎPS Mitropolit Vladimir a primit în audiență pe preotul-misionar Prot. mitr. Veniamin Onu, parohul bisericii „Sf. Irh. Nicolae” din or. Vicenza, Italia, însoțit de preoteasa Lidia Onu.

În cadrul discuției, părintele Veniamin i-a relatat Mitropolitului despre activitățile misionar-sociale și de caritate desfășurate în ultima perioadă în cadrul parohiei Vicenza.

Părintele Veniamin a mărturisit ÎPS Vladimir că toată activitatea desfășurată pe parcursul a mai bine de 20 de ani în parohia Vicenza nu ar fi fost posibilă fără de munca jertfelnică depusă de către preoteasa sa Lidia.

„În toți acești ani Dna preoteasă s-a remarcat prin faptul că mi-a fost alături și m-a susținut permanent în misiunea mea preoțească, atât în cadrul parohiei, cât și, implicându-se activ în mai multe proiecte sociale, realizate în ultimii 10 ani, prin intermediul cărora s-a acordat asistență socială și ajutor material mai multor creștini conaționali din țară și de peste hotarele ei. Toate aceste demersuri, Înaltpreasfințite Stăpâne, au contribuit, prin respectarea și răspândirea perceptelor evanghelice, la prosperarea societății și a națiunii, la binele și fericirea comună”, a menționat părintele Veniamin.

Cu acest prilej Vlădica Vladimir a decorat-o pe preoteasa Lidia cu medalia bisericească „Cuv. Agafia de la Cușelăuca”.

Doamna preoteasă Lidia a mulțumit cordial Întâistătătorului pentru gestul mărinimos și pentru bunăvoința manifestată, declarându-se dispusă să muncească și mai departe pentru promovarea valorilor ziditoare ale Bisericii strămoșești.

La final, Mitropolitul Vladimir a primit invitația părintelui Veniamin de a vizita parohiile ortodoxe din Vicenza, Fidenza și Reggio Emilia, pe care preotul-misionar le păstorește cu drag.

Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media. www.mitropolia.md

august 1, 2017

ÎPS Mitropolit Vladimir: Grăbiți-vă să faceți binele!

Marți, 1 august 2017, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir a primit la Reședința mitropolitană pe preoții misionari Prot. mitr. Veniamin Onu, parohul bisericii „Sf. Irh Nicolae” din Vicenza, Italia și Prot. mitr. Alexei Loghin, parohul bisericii „Sf. Xenia de Petersburg” din Reggio Emilia, Italia, însoțiți de un grup de ctitori și binefăcători din parohiile Vicenza, Fidenza și Reggio Emilia.

La raportul părintelui Veniamin, ÎPS Mitropolit Vladimir a acordat Medalia comemorativă „Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni”, prilejuită aniversării a 200 de ani de la înființarea Eparhiei de Chișinău și Hotin, pentru munca și susținerea proiectelor sociale și de caritate din cadrul parohiilor Vicenza, Fidenza și Reggio Emilia, Italia, activități desfășurate între anii 2005-2017, după cum urmează:

Colaboratorii firmei de transport auto nr. 373, Moldova – Italia – Moldova, (Vicenza) 

– Dl. Ciobanu Iurie,

– Dl. Ciobanu Vitalie,

– Dl. Cioban Andrei,

– Dl Cioban Mihail,

Colaboratorii firmei de transport nr. 320, Moldova – Italia – Moldova, (Fidenza)

– Dl. Caracuian Veaceslav,

– Dl. Bolocan Andrei,

– Dl. Zgardan Tudor,

 – Prot. Alexei Loghin, coordonator al proiectului social și de caritate în ultimii cinci ani a fost distins cu „Medalia Sf. Binecredincios Ștefan cel Mare”.

Întâistătătorul a mulțumit celor prezenți pentru munca săvârșită întru propășirea Bisericii menționând următoarele: „Grăbiți-vă să faceți binele! Tot binele ce-l avem și-l facem este al lui Dumnezeu și vine de la Dânsul.

De aceea suntem datori a-I mulțumi pentru orice nevoință, pentru orice biruință a noastră și pentru toate binefacerile vădite și ascunse. La fiecare binefacere Dumnezeu Își caută slava și supunerea față de Voința Lui. De aceea, cea mai mare mulțumire ce o putem face lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite, este a păzi poruncile Lui, a-L cinsti și a urma Voile Lui”.

În numele celor prezenți, Prot. mitr. Veniamin Onu a exprimat recunoștință Mitropolitului Vladimir pentru decorațiile primite și a dat asigurări că și în viitor vor sluji cauza Bisericii Ortodoxe cu multă devoțiune și consacrare de sine.

„Conducându-ne de îndemnul evanghelic „să nu știe stânga ce face dreapta”, mai mulți ani la rând nu am afișat în mass-media activitatea noastră filantropică și socială, considerând a fi un lucru de prisos, ba chiar de laudă.

Abia în urmă cu un an am primit binecuvântarea ÎPS Voastre de a mediatiza lucrările de caritate, încadrându-le în proiectele sociale ale Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, primind cu smerenie îndemnul înțelept al ÎPS Voastre de a scoate din vileag activitatea de caritate a Bisericii, atât de marginalizată de unele forțe ostile Bisericii noastre.

Așa cum o lucrare bineplăcută Domnului, practic e imposibil de a o înfăptui doar de o singură persoană, în acest proiect am implicat acești bravi fii ai Bisericii, oameni cu inimă mare și de bună credință care ne-au ajutat absolut dezinteresat, gratis, iar uneori pe propria cheltuială, devamând bunurile din contul lor”, a menționat părintele Veniamin.

Spre final, cei prezenți au mulțumit Mitropolitului pentru gestul mărinimos și pentru bunăvoința manifestată, declarându-se dispuși să muncească și mai departe pentru promovarea valorilor ziditoare.

Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media

Sursa: www.mitropolia.md

iulie 31, 2017

Duminica a VIII-a după Cincizecime, la Catedrala mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău

În Duminica a VIII-a după Cincizecime, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove, Preasfințitul Ioan, Episcop de Soroca, Vicar mitropolitan, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala mitropolitană „Nașterea Domnului” din mun. Chișinău.

Episcopului vicar i-au coliturghiit clericii Catedralei mitropolitane, precum și Prot. mitr. Veniamin Onu, preot-misionar, paroh al bisericii “Sf. Ierarh Nicolae” din or. Vicenza, Italia.

La Sfânta Liturghie s-au rugat peste o sută de veterani marinari, îmbrăcaţi în uniformele de altă dată, care s-au rugat în fața icoanei Sf. Teodor Ușakov (admiral – ocrotitorul marinarilor, cu o părticică din moaștele acestuia), aşa cum o fac an de an, în ultima duminică a lunii iulie.

„În Evanghelia de astăzi, Îl vedem pe Mântuitorul nostru săvârşind minunea înmulţirii celor cinci pâini şi doi peşti, prin care a potolit foamea mulţimilor flămânde, în loc pustiu. După ce au mâncat şi s-au săturat cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii, au mai rămas, spre uimirea tuturor, douăsprezece coşuri cu fărâmituri (Mt. 14, 17-21).

Această minune a fost o prevestire şi o pregătire a ucenicilor pentru darul cel negrăit al „Pâinii Care S-a pogorât din cer” (In. 6, 58), dar pe care Domnul îl va face tuturor la Cina cea de Taină. Acest dar dumnezeiesc este Sfânta Euharistie prin care Hristos, unindu-Se cu noi, ne hrăneşte şi ne desăvârşeşte viaţa cea nouă începută în Botez.

Să-I mulţumim Mântuitorului nostru că a întemeiat Biserica, în care şi prin care se prelungeşte, se comemorează Jertfa Sa de pe Cruce. Aici, Darurile aduse pe Altar se prefac, prin lucrarea Duhului Sfânt, în Trupul şi Sângele Său din care, gustând, primim iertarea păcatelor şi merinde pentru eternitate.

Cel Care a înmulţit pâinea în „loc pustiu” ni Se oferă şi nouă până la sfârşitul lumii ca „Pâine a vieţii”, Care Se mănâncă pururea şi niciodată nu Se sfârşeşte”, a menționat în rostirea predicatorială, PS Ioan.

La final, Episcopul vicar a transmis mesajul părintesc și de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Vladimir, care astăzi a înălțat rugăciuni pentru țara noastră Moldova, alături de PF Patriarh Chiril, în Catedrala din or. Kronștadt, Federația Rusă.

Sursa: www.ioanmosnegutu.info

iulie 25, 2017

„Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.”(Matei 5,7) Parteneriat de caritate moldo-italian în cadrul Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove

Cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove, pe parcursul a peste 10 ani, se desfășoară un proect de caritate social-filantropic moldo-italian, sub patronajul părintelui prot. mitr. Veniamin Onu, parohul comunităţilor ortodoxe moldoveneşti din or. Vicenza, Fidenza și Reggio-Emilia, Italia.

Deși aflat departe în străinătate de mai mulți ani, părintele Veniamin Onu, nu și-a uitat patria și semenii săi, dorind a-și ajuta compatrioții prin inițierea unui proiect de caritate. Astfel, părintele Veniamin reușește a implica în realizarea acestui grandios proiect numeroși oameni de bună credință, cetățeni ai Republicii Moldova și Italia, creștini ai deferitor confesiuni creștine.

Astfel, pe parcursul a peste un deceniu, părintele Veniamin Onu, la solicitările a numeroase comunități creștin-ortodoxe din întreaga Republica Moldova, a intervenit cu ajutoare umanitare, nu rareori de importanță vitală pentru cei nevoiași, acordate familiilor social-vulnerabile, orfelinatelor, grădinițelor, scolilor, primăriilor, caselor de bătrâni ș.a.m.d., acestea fiind transportate gratis de către firmele de transport N 373 și N 320 din Republica Moldova, precum și de angajații MAI dnii Igor Pascaru și Andrei Țurcan.

Un capitol aparte, în acest sens, îi aparține Fundației de Binefacere „Caritas” din or. Vicenza. Dorim să aducem un cuvânt de mulțumire voluntarilor și celor care muncesc din greu în această fundație,  în mod deosebit preotului romano-catolic Don Tarcizio, dlor Natalia, Maria și Marcizia. „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” – așa ne poruncește Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie după Matei 5,16.

La solicitarea părintelui prot. mitr. Teodor Pelin, Protopop de Dubăsari și Criuleni, părintele Veniamin Onu a intervenit cu un autocamion de haine second hand, precum și alte ajutoare substanțiale, destinate celor necăjiți, care au fost repartizate de Asistența Socială din cadrul Primăriei s. Dubăsarii Vechi r. Criuleni. La data de 23 iulie 2017, părintele Veniamin Onu cu familia, a vizitat parohia sus numită, iar după slujba Sf. Liturghii a avut ocazia de a primi cele mai sincere mulțumiri din parte bineficiarilor. Cu un cuvânt de mulțumire din partea autorităților publice locale a venit dna Elena Barburas, secretara Primăriei s. Dubăsarii Vechi. După acestea, părintele Veniamin a luat parte la încreștinarea unui nou micuț ostaș a lui Hristos – Gabriel Ciorba.

Mulțumim din tot sufletul părintelui prot. mitr. Veniamin Onu, precum și celor implicați, pentru realizarea a tuturor proiectelor de caritate pentru cetățenii Republicii Moldova realizate pe parcursul ultimilor ani, dorindu-le multă sănătate, mântuire și întru toate cele bune sporire, ca și pe viitor să săvârșească asemenea fapte mărețe, iar bunul Dumnezeu să le răsplătească ostenelile însutit!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Sursa: http://protopopiat-criuleni-dubasari.md/

iunie 6, 2017

Primele baloturi cu haine second hand, pentru Protopopiatul de Criuleni şi Dubăsari

Recent, primele baloturi cu haine second hand, pentru Protopopiatul de Criuleni şi Dubăsari au ajuns la destinație.

La solicitarea Protopopului de Criuleni și Dubăsari, Prot. mitr. Teodor Pelin au fost colectate baloturi cu haine pentru mai multe familii social-vulnerabile din Protopopiatul Criuleni și Dubăsari.

Părintele Veniamin Onu a reacționat promt, la apelul Protopopului de Criuleni și Dubăsari, dincolo de grijele pe care le are părintele-misonar în păstorirea a mai multor parohii din Diaspora Italia, or. Vicenza, Fidenza şi Reggio Emilia, continuă a merge înainte cu proiectul de caritate și activitate social-filantropică.

Preoții Veniamin Onu și Teodor Pelin au o prietenie strânsă și de durată.

Pe această cale, preoții aduc mulțumiri firmei de transport N 320, în frunte cu d-ul director Tudor Zgardan, cel care în ultima perioadă ajută necondiționat la transportarea a sute de kilograme de haine şi produse alimentare destinate persoanelor nevoiașe.

La realizarea acestui proiect de suflet, preoții sunt ajutați şi de către colaboratorii Ministerului de Interne a R. Moldova, în particular d-ul Igor Pascari, care din propria dorință, propriul timp lider, cu maşina personală, distribuie zecile de baloturi cu haine şi produse la cei care au solicitat ajutorul din partea Bisericii.

Reamintim, că părintele Veniamin Onu recent a finisat lucrările de renovare a bisericii ortodoxe cu hramul „Sf. Irh. Nicolae” or. Vicenza, via. Porta Santa Croce 55, Italia. Astfel, visul şi dorința parohului și a comunității s-a realizat, de a repara acest Sfânt Locaș, atât de scump sufletelor credincioșilor moldoveni.

aprilie 28, 2017

Aspecte legate de viața cetățenilor moldoveni, creștini ortodocși din Italia discutate la Președinția Republicii Moldova

Vineri, 28.04.2017, Prot. mitr. Veniamin Onu însoțit de presbitera Lidia Onu au fost primiți în audiență la Președinția Republicii Moldova, de către Excelența Sa, Președintele Republicii Moldova Dl. Igor Dodon.

Întâlnirea a fost una constructivă și de suflet, în cadrul întrevederii discutându-se mai multe aspecte legate de viața cetățenilor moldoveni, creștini ortodocși din Italia și a dificultăților cu care se confruntă comunitățile ortodoxe moldovenești din Diaspora.

Pe final, părintele Veniamin Onu, a mulțumit respectuos Dl Președinte Dodon pentru posibilitatea de a discuta pe viu problemele Bisericii și a credincioșilor moldoveni din Italia – țară în care trăiesc și lucrează peste 300 de mii de cetățeni ai Republicii Moldova.

aprilie 15, 2017

ÎPS Mitropolit Vladimir: Nu există Ortodoxie fără Înviere – Pastorala Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir la Învierea Domnului 2017

„Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând
şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.”
(Troparul Învierii Domnului)

Preasfinţiţi arhipăstori, cinstiţi preoţi şi diaconi,
Cuvioşi monahi şi monahii, drept-slăvitori creştini,

Hristos a Înviat!

Întreaga rânduială liturgică a Biserici noastre Ortodoxe, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, este frumos impregnată de mărirea și lauda adusă Slăvitei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos. Nu există zi liturgică, slujbele căreia să nu evoce bucuria pascală. Fiecare săptămână liturgică este încununată cu ziua duminicii, Paștele săptămânal, iar anul liturgic este încununat cu măreție de coroana acestui „Praznic al praznicelor și Sărbătoare a sărbătorilor”.

Fiecare creștin ortodox trebuie să înveţe din acest tezaur al Bisericii, ca fiul de la mamă, a avea inima pătrunsă și cuprinsă de Lumina lui Hristos Cel Înviat. Fără a-ți umplea inima și viața de bucuria pascală, nu poți fi ortodox. Nu există Ortodoxie fără Înviere. Credinciosul ortodox trebuie să se asemene Sfântului Serafim de Sarov, buzele căruia semănau în urechile și inimile celor pe care-i întâlnea salutarea: „Hristos a Înviat, bucuria mea!”. Salutarea aceasta îi divulga trăirea. Așa ar trebui să trăim, dar şi să ne salutăm și noi, păzindu-ne mereu, să nu devină o salutare de rutină, ci totdeauna să fie o propovăduire vie a credinței, căci fără Înviere – ne spune Apostolul Pavel – credința este zadarnică (1 Corinteni 15, 14).

Iubiți fii şi fiice ai Învierii,

Mustrând oarecând poporul pentru fățărnicie, Mântuitorul îl certa, spunând cuvintele proorocului Isaia: „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.”(Matei 15,8).

Ca arhipăstor, rânduit de Dumnezeu, pentru păstorirea binecuvântatei Sale turme din Biserica Ortodoxă a Moldovei, vă îndemn, să vă apropiați cu toată inima de Hristos Cel Înviat. Și să căutați nefățarnic, cu multă râvnă duhovnicească să vă împărtășiți continuu cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, pe parcursul întregului an. Hrănindu-ne permanent cu Pâinea ce s-a pogorât din Cer, îl vom avea pe Hristos Însuși în inimile noastre și astfel după cuvântul Lui, “din prisosul inimii va vorbi gura” (Matei 12, 34): Hristos a Înviat!

Dragii mei,

În pastorala de la Luminatul Praznic al Nașterii Domnului, vă sfătuiam părintește să citiți cu multă dragoste Biblia, Sfintele Scripturi. Reînnoiesc această îndrumare și acum, căci cuvintele acestei cărți nu sunt o “vorbă goală” (Deuteronom 32,47), ci “ele duh sunt și viață sunt” (Ioan 6,63). Dar la acest îndemn, în această zi slăvită a Învierii Domnului, adaug și pe acesta, de a ne împărtăși permanent cu Sfintele Lui Taine.

Doar trăind în dragoste și lucrând faptele dreptății după voia cea sfântă a Tatălui Ceresc, citind cuvântul Sfintei Scripturi și primind Trupul și Sângele Cuvântului lui Dumnezeu Cel ce s-a întrupat, a murit și a Înviat pentru mântuirea noastră, vom ajunge „să ne împărtășim cu El, mai cu adevărat în ziua cea neînserată a Împărăției Sale”.

În aceste zile, ale Sfintei Învieri, să ne bucurăm şi să exprimăm mulţumire lui Dumnezeu, cerându-i binecuvântare şi ajutor pentru Biserică, ţară şi drept-măritorul popor.

Cu prilejul Sfintelor Paşti, vă adresez tuturor părinteşti doriri de sănătate şi pace, bucurie şi desăvârşire, dimpreună cu salutarea pascală: Hristos a Înviat!

Cu pace şi bucurie în Hristos cel Înviat,

+VLADIMIR 

MITROPOLITUL CHIŞINĂULUI ŞI AL ÎNTREGII MOLDOVE

 

Învierea Domnului,

anul mântuirii 2017,
or. Chişinău

aprilie 14, 2017

Pentru al doilea an consecutiv, Sfânta Lumină de la Ierusalim va fi adusă pentru mai multe comunități ortodoxe moldovenești din nordul Italiei

În data de 15 Aprilie începând cu orele 22.00, către ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, o deosebită bucurie duhovnicească va fi pentru credincioșii din trei parohii creștin-ortodoxe din Italia, care vor avea fericita ocazie pentru al doilea an consecutiv, în noaptea Învierii să primească Sfântă Lumina  adusă direct de la Ierusalim, pentru a fi împărțită credincioșilor din aceste parohii:

În ziua Sărbătorii Sărbătorilor parohienii se vor bucura de marea minune a Ortodoxiei – Focul Haric adus de la Ierusalim, cu binecuvântarea Episcopului locului PS Antonie de Bogorodsc, prin străduința și purtarea de grijă a parohului acestor biserici neobositul Prot. mitr. Veniamin Onu și cu suportul ctitorilor bisericii din or. Vicenza.

Lumina Sfântă (Greek ‘Αγιος Φως, „Lumina Sfântă”) este un mare miracol care se întâmplă în fiecare an în Biserica Sfântului Mormânt în Ierusalim în Sâmbăta Mare, Ziua de dinaintea Sfintelor Paşti.

Din Mila lui Dumnezeu, creștinii ortodocși din or. Vicenza vor avea posibilitatea nu numai să se bucure de Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim.

Pe această cale, părintele Veniamin Onu mulțumește tuturor celor care vor contribui și vor susține aducerea Focului Haric, Lumina Sfântă de la Ierusalim în urmatoarele biserici ortodoxe:

Biserica cu hramul ” Sf. Ierarh Nicolae” din or. Vicenza, via.Porta Santa Croce 55

Biserica cu hramul „Sf.Treime” or. Fidenza, via Zani 53/A

Biserica cu hramul ” Sf. Cuv. Xenia” or. Reggio Emilia, via.Gonzaga 59/A

Pentru mai multe detalii, vă rugăm să ne contactați la nr. de tel. 3293786451

Sursa: www.ortodox.it

martie 15, 2017

Prot. Veniamin Onu: De unde atâta invidie, ură în noi, oamenii…

Zice părintele Veniamin Onu: De multe ori mi-am pus întrebarea, de unde atâta invidie, ură în noi, oamenii… Mereu judecăm pe aproapele nostru arătând cu degetul la păcatele altuia, dar nu ne uităm la noi înșine, că suntem cu mult mai păcătoși decât persoana pe care o judecăm.

Cine poate să confirme că nu a greșit, nu a mințit, nu a furat, nu a invidiat și nu a judecat, să facă un pas înainte și să mărturisească zicând, eu sunt drept și de aceea am dreptul să păcătuiesc!…

Dar odată ce suntem mai păcătoși ca altcineva, oare nu e mai bine să ne scoatem bârna din ochiul nostru și apoi paiul din ochiul aproapelui.

Pe această cale, frați creștini, Vă propun spre lectură următorul articol tematic:

„Sunt un invidios şi un amărât; mă roade fericirea prietenului meu”

Nu se naşte în sufletele oamenilor o patimă mai pierzătoare decât invidia; supără foarte puţin pe cei din jur, dar pricinuieşte în primul rând un rău personal celui stăpânit de această pornire nestăpânită. După cum rugina mănâncă fierul, tot aşa şi invidia roade sufletul invidiosului. Dar, mai bine spus, după cum viperele, potrivit spuselor oamenilor, mănâncă, la naşterea lor, pântecele care le-a zămislit, tot aşa şi invidia obişnuieşte să sfâşie sufletele celor care au odrăslit-o.

„Invidiosul admiră bogăţia altuia după ce-a pierdut-o”

Invidia este o întristare pentru bunăstarea aproapelui. Din această pricină pe invidios niciodată nu îl părăseşte nici supărarea, nici mâhnirea. A rodit mult ţarina vecinului? Este plină casa vecinului de tot ce-i trebuie pentru viaţă? Nu-l părăseşte veselia? Ei bine, toate acestea întreţin boala şi măresc durerea invidiosului. Aşa că se aseamănă cu un om gol, lovit din toate părţile. Este cineva voinic, sănătos? Starea lui îl răneşte pe invidios! Este altul mai frumos la chip? Altă rană pentru invidios! Cutare depăşeşte pe mulţi prin talentele sale? Este cineva cinstit şi admirat pentru înţelepciunea şi darul vorbirii? Este un altul bogat, îi place nespus să dăruiască şi să împărtăşească din averea sa pe cei săraci? Este lăudat mult de cei cărora le face bine? Ei bine, toate acestea sunt lovituri şi răni care-l lovesc drept în inimă. Şi grozăvia bolii stă în aceea că nu poate să şi-o mărturisească; dimpotrivă, stă cu capul aplecat, cu ochii în pământ, este buimac, plângăreţ, mistuit de răutate. Dacă-l întreabă cineva de ce suferă, îi e ruşine să-şi mărturisească tot chinul sufletului şi să spună: „Sunt un invidios şi un amărât; mă roade fericirea prietenului meu; bunăstarea fratelui meu mă face să plâng de durere; nu pot suferi să văd faptele bune ale altora; orice bunăstare a altui om mă face nenorocit!” Aşa ar grăi dacă ar vrea să spună adevărul. Dar nu vrea să mărturisească nimic din toate chinurile lui; ţine boala în adâncul sufletului şi boala îi roade încetul cu încetul măruntaiele şi-l topeşte.

„Invidiosul este duşman al celor prezente, dar prieten al celor pierdute”

Nici nu caută doctor pentru boala lui, dar nici nu poate să descopere un leac vindecător, deşi sunt pline Scripturile de astfel de leacuri. Aşteaptă o singură uşurare a bolii lui: să vadă căderea unuia dintre cei invidiaţi. Ura i se termină numai când îl vede pe cel invidiat nefericit din fericit cum era; când vede ajuns vrednic de milă pe cel admirat de toată lumea. Numai atunci se împacă cu el, numai atunci îi este prieten, când îl vede lăcrimând, când îl vede jelind. Nu se bucură cu cel vesel, dar plânge cu cel îndurerat. Îl căinează că i s-a schimbat soarta, că a căzut într-o stare atât de jalnică; ridică în slava cerului, prin cuvinte, starea lui fericită de mai înainte nu din dragoste de om, nici din simpatie, ci pentru a-i face şi mai grea nenorocirea. Pe copil îl laudă după ce a murit şi-l slăveşte cu nenumărate elogii, că era frumos la chip, că era deştept, că era destoinic în toate; dacă ar trăi, n-ar întrebuinţa un limbaj atât de elogios. De vede însă că şi alţii îl acoperă cu laude, se schimbă iarăşi şi pizmuieşte pe cel mort. Invidiosul admiră bogăţia altuia după ce-a pierdut-o; laudă şi preaslăveşte frumuseţea, vigoarea şi sănătatea cuiva, după ce s-a îmbolnăvit. Şi, pe scurt, invidiosul este duşman al celor prezente, dar prieten al celor pierdute.

„Invidia este o boală a prieteniei”

Ce poate fi mai pierzător decât această boală? Este distrugerea vieţii, ruina firii, vrăjmaşă a darurilor dumnezeieşti, împotrivire faţă de Dumnezeu. Cine l-a pornit pe demon, începătorul răutăţii, la război împotriva oamenilor? Oare nu invidia? Prin invidie demonul s-a arătat pe faţă luptător împotriva lui Dumnezeu; s-a mâniat pe Dumnezeu din pricina marilor daruri date de Dumnezeu omului; şi, pentru că n-a putut să se răzbune pe Dumnezeu, s-a răzbunat pe om. (…)

Invidia este un fel de duşmănie care se poate înlătura cu foarte mare greutate. Pe scurt, binefacerile îmblânzesc pe duşman; pe invidios, însă, şi pe răutăcios, binefacerea făcută lui îl întărâtă şi mai mult. Şi cu cât i se face mai mult bine, cu atât se revoltă mai mult, se supără şi se arată mai nemulţumit. Şi este mai mare durerea pricinuită de faptul că binefăcătorul are putinţa să-i facă bine decât mulţumire de pe urma binefacerilor primite.

Pe care fiară n-o depăşesc invidioşii prin răutatea lor? Pe care animal neîmblânzit nu-l întrec în sălbăticie? Câinii se îmblânzesc dacă le dai de mâncare; leii devin supuşi dacă sunt îngrijiţi; invidioşii însă se sălbăticesc şi mai mult dacă li se poartă de grijă. (…)

Scitul nu este pizmuit de egiptean, ci de unul de acelaşi neam cu el; iar între cei din acelaşi neam, fiecare este pizmuit nu de oameni necunoscuţi, ci de cunoscuţii lui; iar dintre cunoscuţi, invidia ia naştere între vecini, între cei de aceeaşi meserie şi, în general, între cei care sunt în cele mai strânse legături; şi iarăşi, dintre aceştia, invidia îşi face loc între cei de aceeaşi vârstă, între neamuri, între fraţi. Pe scurt, invidia este o boală a prieteniei, după cum mălura este boala grâului. Singurul lucru vrednic de laudă în această patimă este că invidia ajunge cu atât mai împovărătoare pentru invidios, cu cât este cultivată mai mult. După cum săgeţile aruncate cu putere se întorc asupra celui care le-a aruncat dacă se izbesc de ceva tare şi rezistent, tot aşa şi pornirile invidiei nu supără deloc pe cel invidiat, ci sunt răni tocmai pentru invidios. Care om a micşorat cu ceva prin invidie calităţile şi bunurile aproapelui său? Invidiosul se pierde pe el însuşi, topindu-se de întristare. (…)

„Invidioşii se cunosc după faţă”

Să fugim de acest păcat de nesuferit. Invidia este învăţătura şarpelui, născocirea demonilor, sămânţa duşmanului, arvuna iadului, piedică evlaviei, cale spre gheenă, lipsire de Împărăţia cerurilor.

Invidioşii se cunosc oarecum după faţă. Privirea le este uscată şi lipsită de strălucire, obrazul posomorât, sprâncenele încruntate, sufletul tulburat de patimă, fără putinţă de a judeca adevărat lucrurile. Pentru ei fapta virtuoasă nu este vrednică de laudă, talentul oratoric nu-i împodobit cu bună-cuviinţă şi eleganţă retorică; pentru ei nimic nu este vrednic de urmat şi de slăvit. Şi după cum vulturii se îndreaptă spre locurile rău mirositoare, trecând în zborul lor peste multe livezi şi peste multe locuri încântătoare şi bine mirositoare, şi după cum muştele trec pe lângă lucrurile sănătoase şi se grăbesc spre răni, tot aşa şi invidioşii nu dau nici o atenţie faptelor strălucite şi măreţe din viaţă, ci se opresc asupra celor putrede.Dacă se întâmplă să greşească cineva cu ceva, cum e cazul cu multe dintre faptele oamenilor, apoi această greşeală o fac cunoscută cu intenţia de a caracteriza prin ea pe cel care a săvârşit-o, ca şi caricaturiştii care fac portretele celor pictaţi luând ca o caracteristică generală nasul lor strâmb sau o cicatrice, sau vreo schilodire provenită fie din naştere, fie de pe urma vreunei boli. Invidioşii sunt grozavi în a batjocori faptele vrednice de laudă prin răstălmăcirea dată lor, sunt destoinici în a calomnia virtutea, înfăţişând-o prin viciul cu care se învecinează.Pe cel curajos îl numesc obraznic, iar pe cel cuminte şi înfrânat, nesimţitor; pe cel drept îl numesc om fără de inimă, iar pe cel chibzuit, viclean. Pe cel mărinimos îl bârfesc ca pe un om de prost-gust, iar pe cel cu inima largă, ca pe un risipitor; şi, dimpotrivă, pe cel econom îl numesc zgârcit. Pe scurt, invidiosul nu se sfieşte de a da oricărui fel de virtute numele viciului potrivnic virtuţii.

„Să nu socotim mare şi extraordinar cele omeneşti”

Ce vom face? Vom mărgini cuvântarea noastră la acuzarea acestui viciu? Aceasta însă ar însemna să vindecăm boala numai pe jumătate. Nu este fără de folos, într-adevăr, a arăta celui stăpânit de acest păcat cât este de mare boala sa, spre a-l face să şi-o îngrijească după cum merită. A-l lăsa însă aici, fără a-l povăţui spre o însănătoşire deplină, înseamnă a-l lăsa pe cel suferind pradă bolii.

Ce vom face deci? Cum vom proceda ca de la început să nu pună stăpânire pe noi această boală sau, dacă ne stăpâneşte, să scăpăm de ea?

Mai întâi, să nu socotim mare şi extraordinar cele omeneşti: nici bogăţia pe care o au unii oameni, nici slava, care piere, nici bunăstarea trupului.Că noi nu numim bunuri lucrurile trecătoare; noi suntem chemaţi să ne împărtăşim de bunurile cele veşnice şi adevărate. Dacă vom cugeta aşa, atunci bogătaşul nu mai este de invidiat din pricina bogăţiei sale, înalţii demnitari nu mai sunt de pizmuit din pricina marii lor dregătorii, nici cel puternic, din pricina tăriei trupului lui, şi nici cel înţelept, din pricina superiorităţii lui intelectuale. Toate acestea sunt, în mâinile celor care le întrebuinţează bine, numai nişte mijloace pentru săvârşirea virtuţii; fericirea nu stă în ele; dar cel care le întrebuinţează în chip rău este un om vrednic de milă, ca şi cel care se răneşte de bunăvoie cu sabia pe care a primit-o ca să se apere de duşmani. Dacă omul întrebuinţează aceste daruri bine şi după dreapta judecată şi este administrator al bunurilor primite de la Dumnezeu, fără să le păstreze pentru propria sa desfătare, atunci este vrednic de a fi lăudat şi iubit şi pentru iubirea de fraţi, şi pentru dărnicia firii lui.

Un altul se distinge prin deşteptăciunea sa, este un orator talentat al cuvântului lui Dumnezeu şi tălmăcitor al cuvintelor Sfintei Scripturi. Să nu invidiezi pe un astfel de om şi nici să nu voieşti să tacă tălmăcitorul cuvintelor dumnezeieşti dacă, prin harul Sfântului Duh, este aprobat şi lăudat de ascultători. Căci el este spre binele tău şi ţi s-a trimis prin acel frate darul învăţăturii, dacă voieşti să-l primeşti.Mai mult, nimeni nu astupă izvorul care curge, nimeni nu-şi acoperă ochii la lumina soarelui, nici nu le pizmuieşte, ci doreşte să se bucure de ele. Pentru ce nu asculţi cu bucurie când curge în biserică din belşug cuvântul duhovnicesc şi când inima evlavioasă izvorăşte din harurile Duhului? Pentru ce nu primeşti cu mulţumire folosul ce-l ai în urma acestor daruri? Te muşcă însă aplauzele ascultătorilor şi ai voi să nu se folosească nimeni şi să nu fie nimeni care să laude? Cum îţi vei dezvinovăţi o astfel de purtare în faţa Judecătorului inimilor noastre?

Trebuie să considerăm binele sufletesc ca o frumuseţe naturală. Trebuie să iubim şi să preţuim şi pe cel care are multă bogăţie, ca şi pe cel cu funcţie înaltă sau cu sănătate trupească, dacă le întrebuinţează după dreapta judecată, socotindu-le mijloace obşteşti de trai, când dă, de pildă, cu inimă largă din averea sa celor lipsiţi, când îşi pune trupul în slujba celor bolnavi, când socoteşte toată averea sa nu atât a lui, cât mai mult a oricărui om în nevoie. Dar pe un om care nu întrebuinţează aşa aceste mijloace obşteşti de trai, pe el trebuie să-l socotim mai degrabă nenorocit decât de invidiat, ca pe unul ce are mai multe prilejuri de a fi rău, căci prisosul mijloacelor de trai şi de bogăţie este spre pierderea lui. Dacă bogăţia ajunge un mijloc pentru săvârşirea nedreptăţii, atunci bogatul este vrednic de plâns; dar dacă bogăţia este pusă în slujba virtuţii, atunci nu mai poate da loc invidiei, că foloasele bogăţiei sunt puse în chip obştesc la îndemâna tuturor, afară numai dacă cineva, din pricina marii lui răutăţi, pizmuieşte propriul său bine.

Duplicitatea de caracter se naşte în oameni mai ales din pricina invidiei

Şi, pe scurt, dacă te ridici cu mintea deasupra celor omeneşti şi priveşti la ceea ce este cu adevărat frumos şi merită să fie lăudat, atunci niciodată nu vei socoti vrednic de fericit şi de invidiat vreunul din lucrurile cele pământeşti şi pieritoare. Dacă gândeşti aşa şi nu te minunezi de cele lumeşti ca de nişte lucruri mari, atunci este cu neputinţă să te cuprindă invidia. Dar dacă doreşti negreşit slava şi vrei să te arăţi mai presus de ceilalţi oameni şi nu suferi să fii al doilea – că şi starea aceasta dă naştere la invidie -, atunci mută-ţi ambiţia ta, ca pe un curent de apă, spre dobândirea virtuţii. Nu căuta să te îmbogăţeşti cu orice preţ şi nici să fii cu bun nume în lucrurile lumeşti. Toate acestea nu stau în puterea ta. Dimpotrivă, caută să fii drept, curat sufleteşte şi trupeşte, înţelept, curajos şi răbdător în suferinţele pentru credinţă. Lucrând aşa, te mântuieşti şi pe tine însuţi şi vei avea strălucire mai mare pentru nişte bunuri mai mari. Da, virtutea stă în puterea noastră şi poate fi dobândită de omul sârguitor; belşugul de avuţie, însă, frumuseţea trupului şi înălţimea funcţiilor nu stau în puterea noastră. Aşadar, dacă virtutea este un bun mai mare şi mai durabil şi dacă toţi mărturisim că este de preferat, înseamnă că trebuie s-o urmăm. Dar este cu neputinţă să se nască în sufletul nostru virtutea, dacă sufletul nu ne e curăţit de celelalte patimi şi, înainte de toate, de invidie.

Nu vezi cât de mare rău este făţărnicia? Şi ea este un rod al invidiei. Că duplicitatea de caracter se naşte în oameni mai ales din pricina invidiei, când ţin în adâncul sufletului ură, iar faţa lor e colorată de dragoste, ca şi stâncile din mare care, acoperite de puţină apă, sunt pentru corăbierii care nu se feresc de ele un rău neprevăzut.

Aşadar, dacă de pe urma invidiei curg fără încetare peste noi, ca dintr-un izvor, moartea, pierderea adevăratelor bunătăţi, înstrăinarea de Dumnezeu, tulburarea legilor şi, în acelaşi timp, răsturnarea tuturor bunurilor din viaţă, să ascultăm pe apostoli şi „să nu alergăm după slava deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii”, ci mai degrabă să fim „buni, miloşi, iertându-ne unii pe alţii, după cum şi Dumnezeu ne-a iertat pe noi, în Hristos Iisus”, Domnul nostru, Căruia slavă înălţăm împreună şi Tatălui şi Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!

(Fragmente din Omilia a XI-a (Despre invidie) a Sfântului Vasile cel Mare, din volumul „Omilii şi cuvântări” (PSB 1), traducere din limba greacă şi introducere de pr. Dumitru Fecioru, text revăzut şi notă asupra ediţiei de Constantin Georgescu, note de pr. Dumitru Fecioru, Constantin Georgescu şi Alexandru Mihăilă, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2009, pp. 188-197)

februarie 23, 2017

Cuvânt de felicitare, la zi de naștere, adus Doinei, unicului nostru copil pe care ni l-a dăruit Dumnezeu

Draga și scumpa noastră, Doiniţa!

În această zi deosebită, ținem, să-ți aducem cele mai sincere și frumoase felicitări cu prilejul zilei tale de naștere.

Noi, tăticu și mămica îți dorim succese, prosperitate, să ai parte de cât mai multe clipe senine. Fie ca mereu să fii înconjurată de prieteni adevărați și devotați, prieteni adevărați, atât la bine, cât și la rău.

Să știi, copilul nostru, că tata și mama te-au susținut în toate și te vor susține și în continuare, indiferent de ce se va întâmpla în jur. Mereu ne-am mândrit cu tine, mereu ai fost un copil exemplar și stăruitor, din copilărie ai știut, să dai o mână de ajutor celor nevoiași. Chiar și azi, fiind deja matură continui să fii alături de cei sărmani.

Ne bucurăm că visul tău de copilă mică s-a îndeplinit, astfel încât, să poți da ajutor copiilor orfani și necăjiți prin Asociația ta de Voluntariat, a cărei președinte ești tu.

Cu mămică ta care te iubește ca ochii din cap, ne-am stăruit, să-ți dăm învățăturile cele mai bune. Te-am învățat să-ți iubești aproapele tău, te-am învățat să faci numai fapte bune.

Dumnezeu ne-a dăruit numai un copil, care ești tu, scumpa noastră, Doiniţa. Dar, Cel de Sus nu ne-a părăsit niciodată, ci prin tine și soțul tău iubit ne-a dăruit trei nepoțele drăgălașe: Xenia, Rebeca și Lia, care ne fac să ne simțim mereu părinți și bunei tineri.

Doiniţa, să știi că ești Binecuvântată de Bunul Dumnezeu că ți-a dat o familie trainică. Ne mândrim și cu soțul tău Alexei, care astăzi, la rândul său este preot misionar ce păstorește turma lui Hristos. Părintele Alexei este un preot de o cumsecădenie rară, un om deștept, bine educat și energic, de care se mândrește toată familia noastră.

Doiniţa, permite-ne ca prin intermediul acestui mesaj de felicitare să-ți demonstrăm, cu mămică împreună, cât de mult te iubim și te susținem în toate. Te vom ajuta mereu la creșterea și educația celor trei fetițe ale voastre, Xenia de  4 anișori, Rebeca de 3 anișori și Lia de 9 lunișoare, care sunt  nepoțelele noastre. Mereu îți vom fi alături și la bine și la rău.

Ești o mămică tânără cu trei copii și nespus de mult ne bucură faptul, că le porți grijă și le dai toată căldura sufletească și trupească.

Copila noastră, Doina, știm că aceste cuvinte le vei citi cu lacrimi în ochi, exact cum scrim și noi acest mesaj, cu lacrimi în ochi. Dorim să-ți aducem numai cuvinte îmbucurătoare și să-ți comunicăm, că împreună cu mămică ta, nu te vom susține numai cu cuvintele frumoase, dar vom veni și cu un cadou material, care pentru tine și soțul tău Alexei va fi de un real folos. Nu va fi un lucru de lux, ci o necesitate pentru familia ta, la creșterea celor trei copilași ai voștri și la alți copii, pe care îi va dărui Bunul Dumnezeu.

Doiniţa, acest cadou pe care ți-l dăruim ție – un automobil marca BMW 530, te va face să devii mai autonomă, este munca părinților, munca noastră de 10 ani peste hotarele țării în Italia, menționez că acest cadou nu este o mândrie, nu este un lux, ci este o necesitate pentru tine și soțul tău, Alexei.

Bunul Dumnezeu să te Binecuvinteze, să trăiești bine, frumos și ortodox alături de familia ta.

Felicitări, la mulți și fericiți ani, Doiniţa, copil minune! Vă iubim copiii noștri.

Cu respect, ai voștri părinți, Veniamin și Lidia Onu.

Caută

Calendar Ortodox 2017

Calendarul parohiei

Asociația Vatra

Moldovei - Vicenza

Prot. mitr. Veniamin Onu

20 ani de slujire

Biserica Ortodoxă

din or. Vicenza

Biserica Ortodoxă

din or. Fidenza

Biserica Ortodoxă

din or. Reggio Emilia

Botezul Domnului 2013

Bis. Ort. or. Fidenza

Biserica Sf. Treime

din or. Fidenza

Sfânta Scriptură

banner-biblia

Radio LOGOS ON-LINE


Noi pe Odnoklasniki

Distribuie

Departe de casă

Cuvintele Credinței

Untitled-1

Noi pe Facebook

Ambasada

Ambasada Italiei în RM

Ambasada2

Binecuvîntare

Resurse Ortodoxe

Banner Ortodox.it

Parteneri

Ep. Ungheni

www.eparhia-edinet.md eparhia sud

Arhiva Ortodox.it

Înscris în

Vizitatori

free counters