Ortodox.it

martie 15, 2017

Prot. Veniamin Onu: De unde atâta invidie, ură în noi, oamenii…

Zice părintele Veniamin Onu: De multe ori mi-am pus întrebarea, de unde atâta invidie, ură în noi, oamenii… Mereu judecăm pe aproapele nostru arătând cu degetul la păcatele altuia, dar nu ne uităm la noi înșine, că suntem cu mult mai păcătoși decât persoana pe care o judecăm.

Cine poate să confirme că nu a greșit, nu a mințit, nu a furat, nu a invidiat și nu a judecat, să facă un pas înainte și să mărturisească zicând, eu sunt drept și de aceea am dreptul să păcătuiesc!…

Dar odată ce suntem mai păcătoși ca altcineva, oare nu e mai bine să ne scoatem bârna din ochiul nostru și apoi paiul din ochiul aproapelui.

Pe această cale, frați creștini, Vă propun spre lectură următorul articol tematic:

„Sunt un invidios şi un amărât; mă roade fericirea prietenului meu”

Nu se naşte în sufletele oamenilor o patimă mai pierzătoare decât invidia; supără foarte puţin pe cei din jur, dar pricinuieşte în primul rând un rău personal celui stăpânit de această pornire nestăpânită. După cum rugina mănâncă fierul, tot aşa şi invidia roade sufletul invidiosului. Dar, mai bine spus, după cum viperele, potrivit spuselor oamenilor, mănâncă, la naşterea lor, pântecele care le-a zămislit, tot aşa şi invidia obişnuieşte să sfâşie sufletele celor care au odrăslit-o.

„Invidiosul admiră bogăţia altuia după ce-a pierdut-o”

Invidia este o întristare pentru bunăstarea aproapelui. Din această pricină pe invidios niciodată nu îl părăseşte nici supărarea, nici mâhnirea. A rodit mult ţarina vecinului? Este plină casa vecinului de tot ce-i trebuie pentru viaţă? Nu-l părăseşte veselia? Ei bine, toate acestea întreţin boala şi măresc durerea invidiosului. Aşa că se aseamănă cu un om gol, lovit din toate părţile. Este cineva voinic, sănătos? Starea lui îl răneşte pe invidios! Este altul mai frumos la chip? Altă rană pentru invidios! Cutare depăşeşte pe mulţi prin talentele sale? Este cineva cinstit şi admirat pentru înţelepciunea şi darul vorbirii? Este un altul bogat, îi place nespus să dăruiască şi să împărtăşească din averea sa pe cei săraci? Este lăudat mult de cei cărora le face bine? Ei bine, toate acestea sunt lovituri şi răni care-l lovesc drept în inimă. Şi grozăvia bolii stă în aceea că nu poate să şi-o mărturisească; dimpotrivă, stă cu capul aplecat, cu ochii în pământ, este buimac, plângăreţ, mistuit de răutate. Dacă-l întreabă cineva de ce suferă, îi e ruşine să-şi mărturisească tot chinul sufletului şi să spună: „Sunt un invidios şi un amărât; mă roade fericirea prietenului meu; bunăstarea fratelui meu mă face să plâng de durere; nu pot suferi să văd faptele bune ale altora; orice bunăstare a altui om mă face nenorocit!” Aşa ar grăi dacă ar vrea să spună adevărul. Dar nu vrea să mărturisească nimic din toate chinurile lui; ţine boala în adâncul sufletului şi boala îi roade încetul cu încetul măruntaiele şi-l topeşte.

„Invidiosul este duşman al celor prezente, dar prieten al celor pierdute”

Nici nu caută doctor pentru boala lui, dar nici nu poate să descopere un leac vindecător, deşi sunt pline Scripturile de astfel de leacuri. Aşteaptă o singură uşurare a bolii lui: să vadă căderea unuia dintre cei invidiaţi. Ura i se termină numai când îl vede pe cel invidiat nefericit din fericit cum era; când vede ajuns vrednic de milă pe cel admirat de toată lumea. Numai atunci se împacă cu el, numai atunci îi este prieten, când îl vede lăcrimând, când îl vede jelind. Nu se bucură cu cel vesel, dar plânge cu cel îndurerat. Îl căinează că i s-a schimbat soarta, că a căzut într-o stare atât de jalnică; ridică în slava cerului, prin cuvinte, starea lui fericită de mai înainte nu din dragoste de om, nici din simpatie, ci pentru a-i face şi mai grea nenorocirea. Pe copil îl laudă după ce a murit şi-l slăveşte cu nenumărate elogii, că era frumos la chip, că era deştept, că era destoinic în toate; dacă ar trăi, n-ar întrebuinţa un limbaj atât de elogios. De vede însă că şi alţii îl acoperă cu laude, se schimbă iarăşi şi pizmuieşte pe cel mort. Invidiosul admiră bogăţia altuia după ce-a pierdut-o; laudă şi preaslăveşte frumuseţea, vigoarea şi sănătatea cuiva, după ce s-a îmbolnăvit. Şi, pe scurt, invidiosul este duşman al celor prezente, dar prieten al celor pierdute.

„Invidia este o boală a prieteniei”

Ce poate fi mai pierzător decât această boală? Este distrugerea vieţii, ruina firii, vrăjmaşă a darurilor dumnezeieşti, împotrivire faţă de Dumnezeu. Cine l-a pornit pe demon, începătorul răutăţii, la război împotriva oamenilor? Oare nu invidia? Prin invidie demonul s-a arătat pe faţă luptător împotriva lui Dumnezeu; s-a mâniat pe Dumnezeu din pricina marilor daruri date de Dumnezeu omului; şi, pentru că n-a putut să se răzbune pe Dumnezeu, s-a răzbunat pe om. (…)

Invidia este un fel de duşmănie care se poate înlătura cu foarte mare greutate. Pe scurt, binefacerile îmblânzesc pe duşman; pe invidios, însă, şi pe răutăcios, binefacerea făcută lui îl întărâtă şi mai mult. Şi cu cât i se face mai mult bine, cu atât se revoltă mai mult, se supără şi se arată mai nemulţumit. Şi este mai mare durerea pricinuită de faptul că binefăcătorul are putinţa să-i facă bine decât mulţumire de pe urma binefacerilor primite.

Pe care fiară n-o depăşesc invidioşii prin răutatea lor? Pe care animal neîmblânzit nu-l întrec în sălbăticie? Câinii se îmblânzesc dacă le dai de mâncare; leii devin supuşi dacă sunt îngrijiţi; invidioşii însă se sălbăticesc şi mai mult dacă li se poartă de grijă. (…)

Scitul nu este pizmuit de egiptean, ci de unul de acelaşi neam cu el; iar între cei din acelaşi neam, fiecare este pizmuit nu de oameni necunoscuţi, ci de cunoscuţii lui; iar dintre cunoscuţi, invidia ia naştere între vecini, între cei de aceeaşi meserie şi, în general, între cei care sunt în cele mai strânse legături; şi iarăşi, dintre aceştia, invidia îşi face loc între cei de aceeaşi vârstă, între neamuri, între fraţi. Pe scurt, invidia este o boală a prieteniei, după cum mălura este boala grâului. Singurul lucru vrednic de laudă în această patimă este că invidia ajunge cu atât mai împovărătoare pentru invidios, cu cât este cultivată mai mult. După cum săgeţile aruncate cu putere se întorc asupra celui care le-a aruncat dacă se izbesc de ceva tare şi rezistent, tot aşa şi pornirile invidiei nu supără deloc pe cel invidiat, ci sunt răni tocmai pentru invidios. Care om a micşorat cu ceva prin invidie calităţile şi bunurile aproapelui său? Invidiosul se pierde pe el însuşi, topindu-se de întristare. (…)

„Invidioşii se cunosc după faţă”

Să fugim de acest păcat de nesuferit. Invidia este învăţătura şarpelui, născocirea demonilor, sămânţa duşmanului, arvuna iadului, piedică evlaviei, cale spre gheenă, lipsire de Împărăţia cerurilor.

Invidioşii se cunosc oarecum după faţă. Privirea le este uscată şi lipsită de strălucire, obrazul posomorât, sprâncenele încruntate, sufletul tulburat de patimă, fără putinţă de a judeca adevărat lucrurile. Pentru ei fapta virtuoasă nu este vrednică de laudă, talentul oratoric nu-i împodobit cu bună-cuviinţă şi eleganţă retorică; pentru ei nimic nu este vrednic de urmat şi de slăvit. Şi după cum vulturii se îndreaptă spre locurile rău mirositoare, trecând în zborul lor peste multe livezi şi peste multe locuri încântătoare şi bine mirositoare, şi după cum muştele trec pe lângă lucrurile sănătoase şi se grăbesc spre răni, tot aşa şi invidioşii nu dau nici o atenţie faptelor strălucite şi măreţe din viaţă, ci se opresc asupra celor putrede.Dacă se întâmplă să greşească cineva cu ceva, cum e cazul cu multe dintre faptele oamenilor, apoi această greşeală o fac cunoscută cu intenţia de a caracteriza prin ea pe cel care a săvârşit-o, ca şi caricaturiştii care fac portretele celor pictaţi luând ca o caracteristică generală nasul lor strâmb sau o cicatrice, sau vreo schilodire provenită fie din naştere, fie de pe urma vreunei boli. Invidioşii sunt grozavi în a batjocori faptele vrednice de laudă prin răstălmăcirea dată lor, sunt destoinici în a calomnia virtutea, înfăţişând-o prin viciul cu care se învecinează.Pe cel curajos îl numesc obraznic, iar pe cel cuminte şi înfrânat, nesimţitor; pe cel drept îl numesc om fără de inimă, iar pe cel chibzuit, viclean. Pe cel mărinimos îl bârfesc ca pe un om de prost-gust, iar pe cel cu inima largă, ca pe un risipitor; şi, dimpotrivă, pe cel econom îl numesc zgârcit. Pe scurt, invidiosul nu se sfieşte de a da oricărui fel de virtute numele viciului potrivnic virtuţii.

„Să nu socotim mare şi extraordinar cele omeneşti”

Ce vom face? Vom mărgini cuvântarea noastră la acuzarea acestui viciu? Aceasta însă ar însemna să vindecăm boala numai pe jumătate. Nu este fără de folos, într-adevăr, a arăta celui stăpânit de acest păcat cât este de mare boala sa, spre a-l face să şi-o îngrijească după cum merită. A-l lăsa însă aici, fără a-l povăţui spre o însănătoşire deplină, înseamnă a-l lăsa pe cel suferind pradă bolii.

Ce vom face deci? Cum vom proceda ca de la început să nu pună stăpânire pe noi această boală sau, dacă ne stăpâneşte, să scăpăm de ea?

Mai întâi, să nu socotim mare şi extraordinar cele omeneşti: nici bogăţia pe care o au unii oameni, nici slava, care piere, nici bunăstarea trupului.Că noi nu numim bunuri lucrurile trecătoare; noi suntem chemaţi să ne împărtăşim de bunurile cele veşnice şi adevărate. Dacă vom cugeta aşa, atunci bogătaşul nu mai este de invidiat din pricina bogăţiei sale, înalţii demnitari nu mai sunt de pizmuit din pricina marii lor dregătorii, nici cel puternic, din pricina tăriei trupului lui, şi nici cel înţelept, din pricina superiorităţii lui intelectuale. Toate acestea sunt, în mâinile celor care le întrebuinţează bine, numai nişte mijloace pentru săvârşirea virtuţii; fericirea nu stă în ele; dar cel care le întrebuinţează în chip rău este un om vrednic de milă, ca şi cel care se răneşte de bunăvoie cu sabia pe care a primit-o ca să se apere de duşmani. Dacă omul întrebuinţează aceste daruri bine şi după dreapta judecată şi este administrator al bunurilor primite de la Dumnezeu, fără să le păstreze pentru propria sa desfătare, atunci este vrednic de a fi lăudat şi iubit şi pentru iubirea de fraţi, şi pentru dărnicia firii lui.

Un altul se distinge prin deşteptăciunea sa, este un orator talentat al cuvântului lui Dumnezeu şi tălmăcitor al cuvintelor Sfintei Scripturi. Să nu invidiezi pe un astfel de om şi nici să nu voieşti să tacă tălmăcitorul cuvintelor dumnezeieşti dacă, prin harul Sfântului Duh, este aprobat şi lăudat de ascultători. Căci el este spre binele tău şi ţi s-a trimis prin acel frate darul învăţăturii, dacă voieşti să-l primeşti.Mai mult, nimeni nu astupă izvorul care curge, nimeni nu-şi acoperă ochii la lumina soarelui, nici nu le pizmuieşte, ci doreşte să se bucure de ele. Pentru ce nu asculţi cu bucurie când curge în biserică din belşug cuvântul duhovnicesc şi când inima evlavioasă izvorăşte din harurile Duhului? Pentru ce nu primeşti cu mulţumire folosul ce-l ai în urma acestor daruri? Te muşcă însă aplauzele ascultătorilor şi ai voi să nu se folosească nimeni şi să nu fie nimeni care să laude? Cum îţi vei dezvinovăţi o astfel de purtare în faţa Judecătorului inimilor noastre?

Trebuie să considerăm binele sufletesc ca o frumuseţe naturală. Trebuie să iubim şi să preţuim şi pe cel care are multă bogăţie, ca şi pe cel cu funcţie înaltă sau cu sănătate trupească, dacă le întrebuinţează după dreapta judecată, socotindu-le mijloace obşteşti de trai, când dă, de pildă, cu inimă largă din averea sa celor lipsiţi, când îşi pune trupul în slujba celor bolnavi, când socoteşte toată averea sa nu atât a lui, cât mai mult a oricărui om în nevoie. Dar pe un om care nu întrebuinţează aşa aceste mijloace obşteşti de trai, pe el trebuie să-l socotim mai degrabă nenorocit decât de invidiat, ca pe unul ce are mai multe prilejuri de a fi rău, căci prisosul mijloacelor de trai şi de bogăţie este spre pierderea lui. Dacă bogăţia ajunge un mijloc pentru săvârşirea nedreptăţii, atunci bogatul este vrednic de plâns; dar dacă bogăţia este pusă în slujba virtuţii, atunci nu mai poate da loc invidiei, că foloasele bogăţiei sunt puse în chip obştesc la îndemâna tuturor, afară numai dacă cineva, din pricina marii lui răutăţi, pizmuieşte propriul său bine.

Duplicitatea de caracter se naşte în oameni mai ales din pricina invidiei

Şi, pe scurt, dacă te ridici cu mintea deasupra celor omeneşti şi priveşti la ceea ce este cu adevărat frumos şi merită să fie lăudat, atunci niciodată nu vei socoti vrednic de fericit şi de invidiat vreunul din lucrurile cele pământeşti şi pieritoare. Dacă gândeşti aşa şi nu te minunezi de cele lumeşti ca de nişte lucruri mari, atunci este cu neputinţă să te cuprindă invidia. Dar dacă doreşti negreşit slava şi vrei să te arăţi mai presus de ceilalţi oameni şi nu suferi să fii al doilea – că şi starea aceasta dă naştere la invidie -, atunci mută-ţi ambiţia ta, ca pe un curent de apă, spre dobândirea virtuţii. Nu căuta să te îmbogăţeşti cu orice preţ şi nici să fii cu bun nume în lucrurile lumeşti. Toate acestea nu stau în puterea ta. Dimpotrivă, caută să fii drept, curat sufleteşte şi trupeşte, înţelept, curajos şi răbdător în suferinţele pentru credinţă. Lucrând aşa, te mântuieşti şi pe tine însuţi şi vei avea strălucire mai mare pentru nişte bunuri mai mari. Da, virtutea stă în puterea noastră şi poate fi dobândită de omul sârguitor; belşugul de avuţie, însă, frumuseţea trupului şi înălţimea funcţiilor nu stau în puterea noastră. Aşadar, dacă virtutea este un bun mai mare şi mai durabil şi dacă toţi mărturisim că este de preferat, înseamnă că trebuie s-o urmăm. Dar este cu neputinţă să se nască în sufletul nostru virtutea, dacă sufletul nu ne e curăţit de celelalte patimi şi, înainte de toate, de invidie.

Nu vezi cât de mare rău este făţărnicia? Şi ea este un rod al invidiei. Că duplicitatea de caracter se naşte în oameni mai ales din pricina invidiei, când ţin în adâncul sufletului ură, iar faţa lor e colorată de dragoste, ca şi stâncile din mare care, acoperite de puţină apă, sunt pentru corăbierii care nu se feresc de ele un rău neprevăzut.

Aşadar, dacă de pe urma invidiei curg fără încetare peste noi, ca dintr-un izvor, moartea, pierderea adevăratelor bunătăţi, înstrăinarea de Dumnezeu, tulburarea legilor şi, în acelaşi timp, răsturnarea tuturor bunurilor din viaţă, să ascultăm pe apostoli şi „să nu alergăm după slava deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii”, ci mai degrabă să fim „buni, miloşi, iertându-ne unii pe alţii, după cum şi Dumnezeu ne-a iertat pe noi, în Hristos Iisus”, Domnul nostru, Căruia slavă înălţăm împreună şi Tatălui şi Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!

(Fragmente din Omilia a XI-a (Despre invidie) a Sfântului Vasile cel Mare, din volumul „Omilii şi cuvântări” (PSB 1), traducere din limba greacă şi introducere de pr. Dumitru Fecioru, text revăzut şi notă asupra ediţiei de Constantin Georgescu, note de pr. Dumitru Fecioru, Constantin Georgescu şi Alexandru Mihăilă, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2009, pp. 188-197)

februarie 23, 2017

Cuvânt de felicitare, la zi de naștere, adus Doinei, unicului nostru copil pe care ni l-a dăruit Dumnezeu

Draga și scumpa noastră, Doiniţa!

În această zi deosebită, ținem, să-ți aducem cele mai sincere și frumoase felicitări cu prilejul zilei tale de naștere.

Noi, tăticu și mămica îți dorim succese, prosperitate, să ai parte de cât mai multe clipe senine. Fie ca mereu să fii înconjurată de prieteni adevărați și devotați, prieteni adevărați, atât la bine, cât și la rău.

Să știi, copilul nostru, că tata și mama te-au susținut în toate și te vor susține și în continuare, indiferent de ce se va întâmpla în jur. Mereu ne-am mândrit cu tine, mereu ai fost un copil exemplar și stăruitor, din copilărie ai știut, să dai o mână de ajutor celor nevoiași. Chiar și azi, fiind deja matură continui să fii alături de cei sărmani.

Ne bucurăm că visul tău de copilă mică s-a îndeplinit, astfel încât, să poți da ajutor copiilor orfani și necăjiți prin Asociația ta de Voluntariat, a cărei președinte ești tu.

Cu mămică ta care te iubește ca ochii din cap, ne-am stăruit, să-ți dăm învățăturile cele mai bune. Te-am învățat să-ți iubești aproapele tău, te-am învățat să faci numai fapte bune.

Dumnezeu ne-a dăruit numai un copil, care ești tu, scumpa noastră, Doiniţa. Dar, Cel de Sus nu ne-a părăsit niciodată, ci prin tine și soțul tău iubit ne-a dăruit trei nepoțele drăgălașe: Xenia, Rebeca și Lia, care ne fac să ne simțim mereu părinți și bunei tineri.

Doiniţa, să știi că ești Binecuvântată de Bunul Dumnezeu că ți-a dat o familie trainică. Ne mândrim și cu soțul tău Alexei, care astăzi, la rândul său este preot misionar ce păstorește turma lui Hristos. Părintele Alexei este un preot de o cumsecădenie rară, un om deștept, bine educat și energic, de care se mândrește toată familia noastră.

Doiniţa, permite-ne ca prin intermediul acestui mesaj de felicitare să-ți demonstrăm, cu mămică împreună, cât de mult te iubim și te susținem în toate. Te vom ajuta mereu la creșterea și educația celor trei fetițe ale voastre, Xenia de  4 anișori, Rebeca de 3 anișori și Lia de 9 lunișoare, care sunt  nepoțelele noastre. Mereu îți vom fi alături și la bine și la rău.

Ești o mămică tânără cu trei copii și nespus de mult ne bucură faptul, că le porți grijă și le dai toată căldura sufletească și trupească.

Copila noastră, Doina, știm că aceste cuvinte le vei citi cu lacrimi în ochi, exact cum scrim și noi acest mesaj, cu lacrimi în ochi. Dorim să-ți aducem numai cuvinte îmbucurătoare și să-ți comunicăm, că împreună cu mămică ta, nu te vom susține numai cu cuvintele frumoase, dar vom veni și cu un cadou material, care pentru tine și soțul tău Alexei va fi de un real folos. Nu va fi un lucru de lux, ci o necesitate pentru familia ta, la creșterea celor trei copilași ai voștri și la alți copii, pe care îi va dărui Bunul Dumnezeu.

Doiniţa, acest cadou pe care ți-l dăruim ție – un automobil marca BMW 530, te va face să devii mai autonomă, este munca părinților, munca noastră de 10 ani peste hotarele țării în Italia, menționez că acest cadou nu este o mândrie, nu este un lux, ci este o necesitate pentru tine și soțul tău, Alexei.

Bunul Dumnezeu să te Binecuvinteze, să trăiești bine, frumos și ortodox alături de familia ta.

Felicitări, la mulți și fericiți ani, Doiniţa, copil minune! Vă iubim copiii noștri.

Cu respect, ai voștri părinți, Veniamin și Lidia Onu.

februarie 19, 2017

„Fericit cel care caută la sărac şi la sărman…”

„Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul.” (Sfântul Prooroc David)

Proiectul de Caritate „Dar din dar se face rai” inițiat cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove a luat amploare și continuă.

Pentru a da o mână de ajutor celor sărmani și necăjiți este nevoie de a munci în echipă, zice preotul-misionar Veniamin Onu, paroh al bisericii Sf. Ierarh Nicolae din or. Vicenza, Italia, care în urmă cu câteva luni a inițiat un proiect social-filantropic de ajutorare a persoanelor social vulnerabile din Republica Moldova.

În trei parohii din orașele Vicenza, Fidenza și Reggio-Emilia, preoții Veniamin Onu și Alexei Loghin au organizat o colectă cu genericul „Dar din dar se face rai”. Astfel de la câteva baloturi cu ajutoare umanitare trimise lunar către Republica Moldova, astăzi părintele Veniamin, împreună cu susținătorii săi au organizat colectarea și transportul pe direcția Italia – Republica Moldova a 32 de baloturi cu haine second hand, încălțăminte, plapume, perne și jucării, care vor fi distribuite la persoanele nevoiașe.

La Asociația de Voluntariat „Vatra Moldovei” din or. Vicenza s-au alipit și voluntari din Republica Moldova: Adrian Ursu, cântăreț, cantautor și prezentator TV din Chișinău, preotul Mihail Bortă, redactor-șef al portalului național de gândire și atitudine creștin-ortodoxă din Rep. Moldova, www.ortodox.md, Alexandru Voleac, consilier al Mitropoliei Moldovei, Elena Bâtcă, administrator – Casa de Milostenie „Sf. Mc. Marea Cneaghină Elizaveta” din Chișinău.

Acești oameni de bună credință s-au oferit să ajute la distribuirea coletelor, ca într-un mod mai operativ, aceste ajutoare să ajungă la cât mai multe persoane care cu adevărat duc lipsă.

Prot. Veniamin Onu: Țin mult să Mulțumesc credincioșilor din parohiile noastre pentru dragostea ce o au față de Biserică și nu au rămas indiferenţi la rugamintea preotului, pentru ca împreună să-i ajutăm pe cei sărmani și necăjiți. Realizarea  acestui proiect social-filantropic de ajutorare a persoanelor social-vulnerabile n-ar fi fost posibil fără de purtarea de grijă și implicarea directă a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir.

Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat și cu ctitori – oameni cu suflet mare, care de mai bine de două luni regulat în fiecare săptămână asigură transportul spre Moldova a zeci de baloturi cu haine second hand și multe alte lucruri necesare, destinate persoanelor social-vulnerabile. 

Mă rog la fiecare Liturghie ca familiile ctitorilor noștri să fie ocrotite de Bunul Dumnezeu. Astăzi nu este ușor de a face un lucru bun de Caritate sau Milostenie, dar dacă se depun eforturi mari și este dorință de a ajuta pe aproapele, totul se realizează, cu Ajutorul Celui de Sus.

Da, este mai ușor de a nu face nimic, numai a judeca și a arăta cu degetul spre cel care muncește… Or, Evanghelia ne învață să facem faptele Milei…

Vă recomand să călătoriți în pace și siguranță sau să transmiteți colete celor dragi prin firma de transport care dezinteresat ne ajută cu transportarea ajutoarelor materiale, Ctitorii Bisericii Ortodoxe din Italia, băștinași din satul Ciucur-Mingir, r. Cimișlia, șoferi de autocar profesionaliști:

Ciobanu Iurie
Ciobanu Vitali
Cioban Mihail
Cioban Andrei
Zgardan Tudor

Puteţi apela la următoarele telefoane care sunt afișate mai jos.

Să ne mobilizam cu toții de a face lucruri bune, frumoase plăcute lui Dumnezeu și oamenilor!

 

februarie 13, 2017

Alese sfințenii de Hramul bisericii „Sf. Trei Ierarhi” din or. Piacenza, Italia

Duminică 12.02.2017, de Hramul bisericii „Sf. Trei Ierarhi” din or. Piacenza, Italia, credincioșii au avut binecuvântata ocazie să se închine moaștelor nou-canonizaților sfinți Gavriil Bănulescu-Bodoni și Fericita Agafia, aduse de către preotul-misionar Protoiereul Veniamin Onu.

Chivotul cu Sfintele Moaște a Sf. Irh. Gavriil (Bănulescu Bodoni) și a Sfintei Agafia de la Mănăstirea Cuşelăuca, prin binecuvântarea Ierarhului locului, PS Antonie, Episcop de Bogorodsc, se păstrează permanet în biserica cu hramul „Sf. Irh. Nicolae” din or. Vicenza, via. Porta Santa Croce 55, Italia.

Chivotul cu Sfinte Moaște ale sfinților basarabeni a fost întâmpinat cu deosebită bucurie de către parohul bisericii Prot. Grigore Catan și enoriașii parohiei „Sf. Trei Ierarhi” din Piacenza.

Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a fost trecută în rândul sfinţilor, în data de 3 septembrie 2016, la mănăstirea Căpriana, iar Fericita Agafia, în data de 24 septembrie 2016, la mănăstirea Cușelăuca.

Liturghia praznicală în zi de hram a fost oficiată de către preoții slujitori: Prot. mitr. Veniamin Onu, Prot. Ioan Grebănosu și Prot. Grigorie Catan, preot paroh al acestui Sfânt Așezământ din centrul istoric al orașului Piacenza.

După oficierea Serviciului divin a urmat un program prilejuit de hramul acestei biserici, constituit dintr-un şir de bucurii duhovniceşti pe care parohia, prin misiunea sa le-a oferit drept dar de la Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, prin slujitorii Săi, credincoșilor aflați departe de locurile natale.

februarie 11, 2017

Prot. Veniamin Onu: Evanghelia ne învață să facem faptele Milei…

11.02.2017 Continuă Misiunea social-filantropică a Preotului Veniamin Onu
Astăzi, părintele Veniamin, parohul bisericii ortodoxe din or. Vicenza, pe care o păstorește mai bine de zece ani, nu uită de cei sărmani din Republica Moldova, oameni ai străzii care din diferite motive au rămas fără de acoperiș și fără o haină călduroasă pe timp de iarnă. Părintele Veniamin personal astăzi a încărcat primele 19 baloturi de haine, hăinuțe, pături și încălțăminte, cu destinaţia Republica Moldova.

Acest lucru de binefacere se datorează ctitorilor bisericii din or. Vicenza. Pr. Veniamin: Mă rog Bunului Dumnezeu ca familiile ctitorilor noștri să fie ocrotite de Bunul Dumnezeu. Astăzi nu este ușor de a face un lucru bun de Caritate sau Milostenie, dar dacă se depun eforturi mari și este dorință de a ajuta pe aproapele, totul se realizează, cu Ajutorul Celui de Sus.

Da, este mai ușor de a nu face nimic, numai a judeca și a arăta cu degetul spre cel care muncește… Evanghelia ne învață să facem faptele Milei…

Vă recomand să călătoriți în pace și siguranță sau să transmiteți colete celor dragi prin firma de transport care dezinteresat ne ajută cu transportarea ajutoarelor materiale, Ctitorii Bisericii Ortodoxe din Italia.

Ciobanu Iurie
Ciobanu Vitali
Cioban Mihail
Cioban Andrei
Zgardan Tudor

Puteţi apela la următoarele telefoane care sunt afișate mai jos.

Să ne mobilizam cu toții de a face lucruri bune, frumoase plăcute lui Dumnezeu și oamenilor.

Mulţi judecă… puţin fac! Preotul Veniamin nu face lucrul de caritate pentru văzul oamenilor și pentru a fi lăudat ca fariseii, dimpotrivă, de nenumărate ori a respins să fie afişat în mijloacele mass-media.

A face ascultare faţă de cei mai mare, aşa ne îndeamnă Evanghelia. În cazul de faţă părintele Veniamin face ascultare directă faţă de ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și a Întregii Moldove, venind dezinteresat întru susținerea Proiectelor de Caritate a Bisericii Ortodoxe din Moldova.

9 baloturi din cele 19 vor ajunge la Mănăstirea Cuşelăuca, iar celelalte vor fi distribuite conform cererilor de ajutor.

Fără răbdare, fără milostenie şi fără rugăciune nu se poate mântui omul!

februarie 4, 2017

Coliturghisire alături de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova

Sâmbăta, 4 februarie, zi în care Biserica Ortodoxă îl cinsteşte în rugăciune pe Sfântul Apostol Timotei, unul din cei 70, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Vladimir a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiascsa Liturghie, la biserica în memoria Deportaţilor cu hramul Duminica Tuturor Sfinţilor din cart. Botanica, mun. Chişinău.

Alături de ÎPS Mitropolit Vladimir s-au rugat secretarul mitropolitan Prot. mitr. Vadim Cheibaş, preotul-paroh Protoiereul Ioan Baltag, Prot. mitr. Veniamin Onu, preot-misionar în Italia şi un numeros sobor preoţesc din raza municipiului Chişinău.

 

La Vohodul mic, Arhipăstorul a decorat pe părintele-paroh Ioan Baltag cu înalta distincţie bisericească – Dreptul de a purta mitră. Iar, preotul-misionar Prot. Veniamin Onu a primit în semn de respect pentru activitatea sârguincioasă pe care o desfăşoară în Diaspora, medalia jubiliară „25 de ani de activitate a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova – Mitropolitul Vladimir”.

În atmosfera festivă şi măreaţă a serviciului divin duminical, tânărul Serghei Gogu, absolvent al ATOM a fost hirotonit în treapta diaconală, pe seama bisericii „Sf. Irh. Vasile cel Mare” din mun. Chişinău.

Cu acest binecuvântat prilej, Vlădica Vladimir a urat nou hirotonitului slujitor să fie vrednic de chemarea sa şi să-şi ducă crucea încredinţată cu semerenie şi desăvârşită ascultare.

La finele slujbei, de diplome arhiereşti s-au învrednicit o serie de ctitori şi binefăcători ai acestei oaze duhovniceşti din sect. Botanica, după care, tradiţional, Mitropolitul a împărţit iconiţe şi cărţulii de rugăciuni copilaşilor prezenţi.

La rândul său, părintele-paroh Ioan a mulţumit Mitropolitului, dar şi celor care au contribuit ca sărbătoarea să fie de o aleasă încărcătură duhovnicească şi care cu siguranţă se va întipări în inimile credincioşilor pentru ani buni în continuare.

Notă: Biserica Deportaţilor a fost înregistrată la Serviciul de stat pentru problemele cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova la 7 decembrie 2004. Primăria Capitalei, în 2006, după aproximativ 2 ani de demersuri, a alocat un teren pentru construcţia bisericii în apropierea Gării Feroviare, unde în 1941 şi 1949, 1950 şi 1951, victimele deportărilor au fost încărcate în vagoane de vite cu destinaţia Siberia şi Kazahstan.

Sursa: www.mitropolia.md

februarie 2, 2017

Părintele Veniamin Onu: Suntem alături de cei sărmani!

Prin mila lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și întregii Moldove, de mai bine de un an în raza municipiului Chişinău activează Casa de Milostenie „Sf. Mc. Marea Cneaghină Elizaveta” 

Primind părintescul îndemn al Înaltpreasfinţitului Mitropolit Vladimir şi urmând pilda Samarineanului milostiv, părintele Veniamin Onu, preot-misionar în nordul Italiei a vizitat în aceste zile proiectul social de caritate a Mitropoliei Moldovei – Casa de Milostenie „Sf. Mc. Marea Cneaghină Elizaveta” .

Ca de fiecare dată, preotul nu a venit cu mâinile goale, ci a adus 9 baloturi cu haine, încălţăminte şi jucării. Toate aceste bunuri au fost distribuite săracilor care vin zilnic să servească prânzul în scuarul Complexul Memorial „Eternitate” din Capitală. Casa de Milostenie „Sf. Cneaghină Elizaveta”, ofera zilnic un prânz cald la peste optzeci de oameni ai străzii. Tot acolo îşi găsesc o haină la sezon şi un minim ajutor medical.

„Credincioșii din parohiile noastre s-au mobilizat pentru a întinde o mână de ajutor oamenilor străzii aflaţi sub tutela Casei de Milostenie „Sf. Mc. Marea Cneaghină Elizaveta” .

Pe lângă toate obligaţiile sacramentale, Biserica are şi misiunea de a-i ajuta pe cei sărmani, având conștiința că atât vârstnicii, cât și copiii nevoiași sunt ai noștri”, a menţionat părintele protoiereu Veniamin Onu.

Totodată, preotul a venit şi cu un cuvânt de mângâiere duhovnicească: „Fraţilor, nu uitaţi să mulţumiţi Domnului, pentru că El Vă poartă de grijă. Deschideţi inimile voastre şi lăsaţi-L pe Hristos să intre în cămara sufletului vostru şi urmaţi Calea Domnului, frecventând Biserica şi respectând poruncile Evangheliei”.

Nu e mai mare răsplată, decât atunci când vezi rodul muncii – ajutorarea aproapelui. Cu lacrimi în ochi zeci de peroane nevoiaşe au primit îmbrăcămintea caldă atât de necesară în această perioadă a anului.

La final, maica Arhelaia, administratorul Casei de Milostenie „Sf. Mc. Marea Cneaghină Elizaveta” a transmis prin părintele Veniamin Onu, alese mulţumiri Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir pentru grija părintească ce o poartă faţă de acest proiect de caritate.

Sursa: www.mitropolia.md

ianuarie 16, 2017

Parohii din Diaspora în sprijinul proiectului de caritate – Casa de Milostenie „Sf. Mc. Marea Cneaghină Elizaveta”

Luni, 16 ianaurie, ÎPS Mitropolit Vladimir a primit în dimineaţa zilei, la Reşedinţa mitropolitană pe preotul-misionar Protoiereul Veniamin Onu, parohul bisericilor ortodoxe din oraşele Vicenza, Fidenza şi Reggio Emilia, Italia.

Preotul Veniamin a venit cu un amplu raport de activitate misionară pentru anul 2016, din parohiile încredinţate spre păstorire.

În contextul discuţiilor, Întâistătătorul a dat o înaltă apreciere pentru activitatea misonară rodnică şi în special pentru implicarea activă a părintelui Veniamin în proiectul de susţinere a Casei de Milostenie „Sf. Mc. Marea Cneaghină Elizaveta”  din mun. Chişinău.

Prin mila lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și întregii Moldove, astăzi, 16 ianuarie 2017, Casa de Milostenie „Sf. Mc. Marea Cneaghină Elizaveta” a împlinit un an de activitate.

Cu acest prilej, Vlădica Vladimir, la raportul Protoiereului Veniamin a decorat cu Diplome arhiereşti pe Iurie Ciobanu, Vitalie Ciobanu, Mihail Cioban, Andrei Cioban şi Tudor Zgardan, ctitori şi enoriaşi din cadrul parohiei Vicenza, care s-au ocupat nemijlocit de transportarea ajutoarelor materiale pe traseul Italia – Rep. Moldova, cu destinaţia  Casa de Milostenie „Sf. Mc. Marea Cneaghină Elizaveta”.

La rândul său, părintele Veniamin a mulţumit Mitropolitului din partea întregului grup de ctitori pentru susţinerea acordată, exprimându-și speranța că și mai departe aceşti creştini cu suflet mare vor continua faptele frumoase și folositoare sufletului.

Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media

 

 

ianuarie 15, 2017

Ziua Națională a culturii, omagiu adus lui Mihai Eminescu prin cântec și poezie în Satul Nou, r. Cimişlia

14.01.2017 În după amiaza zilei, după Sfânta Liturghie săvârşită la Catedrala mitropolitană din mun. Chişinău, la invitația Primarului Satului Nou dna Natalia Chistol, neobositul și energicul preot Veniamin Onu sa deplasat împreună cu presbitera Lidia Onu în satul de baştină a părintelui Veniamin, pentru a comemora pe un geniu al neamului,  Mihai Eminescu – poetul care a privit spre Dumnezeu şi spre neam, legând cerul veşnic cu pământul strămoşesc, tot veşnic în valorile sale.

Protoiereul Veniamin a fost întâmpinat călduros cu pâine şi sare cu deosebită bucurie de către primarul Satului Nou şi colaboratorii Primăriei din această localitate.

La rândul său părintele Veniami şi-a felicitat consătenii cu Sfintele Sărbatori de iarna şi cu Ajunul Botezului Domnului, urându-le un An Nou cu mult belşug, sănătate, prosperitate şi Binecuvântare de la Domnul.

Totodată, părintele Veniamin a venit şi cu un cuvânt de susţinere şi încurajare în adresa doamnei Primar Natalia Chistol pe care o poartă mereu în sfintele rugăciuni împreună cu întreaga familie Onu.

La finalul evenimentului toți cei prezenți la festivitate au primit în dar câte un calendar creştin ortodox personalizat din partea Prot. mitr. Veniamin Onu.

.

ianuarie 15, 2017

Duminica dinaintea Botezului Domnului, la Catedrala mitropolitană “Nașterea Domnului” din Capitală

În Duminica dinaintea Botezului Domnului, zi în care se face și pomenirea Sfântului Serafim de Sarov, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala mitropolitană “Nașterea Domnului” din Capitală.

Alături de Întâistătător a coliturghisit secretarul mitropolitan şi chelar al Catedralei mitropolitane, Prot. mitr. Vadim Cheibaş, împreună cu slujitorii sfântului lăcaș, precum și Prot. mitr. Veniamin Onu, parohul bisericii “Sf. Ierarh Nicolae” din or. Vicenza, Italia, care a primit cu mult drag invitația ÎPS Mitropolit Vladimir de a se ruga în Catedrala centrală a țării.

Sfântul Serafim a vieţuit ca un însingurat, ca un stâlpnic, ca un sihastru, în permanentă tăcere, ca pustnic şi ca un avva povăţuindu-şi aproapele prin cuvânt şi faptă. Vechii asceţi îşi câştigau bucata lor de pâine cu propriile lor mâini. Şi el şi-a dobândit hrana din munca propriilor sale mâini. Vechii asceţi nu aveau haine de schimb. Nici el nu a avut. Vechii asceţi nu posedau niciun fel de obiecte materiale, aşa încât îşi lăsau întotdeauna colibele deschise. Nici el nu poseda nimic, aşa încât chilia sau coliba sa erau deschise tuturor. Vechii asceţi dormeau pe pământul gol şi se hrăneau foarte sumar. Nici el nu a dormit pe paturi confortabile, iar hrana sa era săracă şi puţină. Vechii asceţi au vieţuit ani de zile în pustie. Iar el a trait timp de 55 de ani în mănăstirea sa. Vechii asceţi făceau minuni prin rugăciunile şi smerenia lor. La fel şi prin rugăciunile Sfântului Serafim s-au înfăptuit nenumărate minuni. Aceia erau mari oameni de rugăciune. La fel a fost şi el.

În timpul slujbei, Arhipăstorul, preoții și credincioșii adunați în sfântul locaș, au înălţat rugăciuni de cerere şi pomenind pe sfântul cuviosul şi purtătorul de Dumnezeu părintele nostru Serafim, făcătorul de minuni din Sarov, ca el, stând în faţa lui Dumnezeu, să mijlocească prin rugăciune pentru Ţara şi Biserica noastră şi pentru toţi acei, care conştientizează importanţa orânduirii vieţii duhului omenesc conform legii lui Dumnezeu.

Primind întărire și hrană duhovnicească, poporul a primit binecuvântare arhierească, după care au mers în liniște și pace pe la casele lor, spre a trăi în bună înțelegere cu frații întru credință.

Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media

Caută

Calendar Ortodox 2017

Calendarul parohiei

Asociația Vatra

Moldovei - Vicenza

Prot. mitr. Veniamin Onu

20 ani de slujire

Biserica Ortodoxă

din or. Vicenza

Biserica Ortodoxă

din or. Fidenza

Biserica Ortodoxă

din or. Reggio Emilia

Botezul Domnului 2013

Bis. Ort. or. Fidenza

Biserica Sf. Treime

din or. Fidenza

Sfânta Scriptură

banner-biblia

Radio LOGOS ON-LINE


Noi pe Odnoklasniki

Distribuie

Departe de casă

Cuvintele Credinței

Untitled-1

Noi pe Facebook

Ambasada

Ambasada Italiei în RM

Ambasada2

Binecuvîntare

Resurse Ortodoxe

Banner Ortodox.it

Parteneri

Ep. Ungheni

www.eparhia-edinet.md eparhia sud

Arhiva Ortodox.it

Înscris în

Vizitatori

free counters