„Arhiereul nu este ca să se mândrească, ci ca să fie el chipul smereniei lui Hristos care a spălat picioarele apostolilor, le-a sărutat și a murit pe cruce.” (Părintele Dumitru Zamisnicu 1910 – 1974)
Înalpresfințite Stăpâne, cuprins fiind de emoţie, respect, recunoştinţă şi veneraţie vă mărturisesc în mod deschis că m-am tot gândit, preţ de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări şi sentimente faţă de Înalpreasfinţia Voastră…
Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este uşor să faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care vă cunosc de, relativ, puţină vreme adică de numai… douăzeci de ani, din ziua în care am fost hirotonit de Arhieria Voastră.
Doresc să duc mulţumire şi dau slavă lui Dumnezeu – Cel în Treime mărit şi lăudat că am avut marea ocazie şi deosebita posibilitate sau fericitul prilej de a vă întâlni şi de a vă cunoaşte, şi a de a-mi fi de mare folos duhovnicesc acest lucru, fiindcă în viziunea, în mintea şi în inima mea personalitatea Înaltpreasfinţiei Voastre se conturează şi se identifică prin câteva trăsături definitorii şi multe calităţi distincte şi anume:
în primul rând prin caracterul, onoarea şi demnitatea Înaltpreasfinţiei Voastre; apoi prin vocea dumneavoastră inconfundabilă – acel timbru baritonal de neegalat; după aceea prin cultura teologică şi nu numai cu care aţi fost şi sunteţi hăruit, dăruit şi înzestrat, datorită muncii şi tenacităţii Înaltpreasfinţiei Voastre, apoi prin maturitatea şi bogata experienţă sau înţelepciune pastorală şi duhovnicească, ataşamentul faţă de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, felul dummneavoastră de a fi şi de a vă purta, foarte firesc şi mai puţin sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea şi perseverenţa, prin dispoziţia pe care o aveţi spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unor probleme, (unele, dintre cele mai dificile) în special atunci când situaţia o cere, şi pe care le ştiţi gestiona, depăşi şi rezolva în spirit de echipă, conlucrare şi cooperare.
Nu în ultimul rând prin atitudinea corectă, comportamentului sănătos şi a bunei purtări cu care sunteţi înzestrat, datorită bunei creşteri şi educaţii, dobândită în locul natal al Bucovinei noastre istorice, a muncii, şlefuirii, dăruirii, jertfei, perseverenţei Înaltpreasfinţiei Voastre,
Toţi aceşti talanţi şi aceste minunate daruri le aveţi (şi) fiindcă sunteţi un autodidact înnăscut şi foarte consecvent cu dumneavoastră de-a lungul întregii vieţi; vă ajută foarte mult în acest sens luciditatea şi spiritul critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă prin spiritul de rigoare şi dişciplină, în primul rând cu propria dumneavoastră persoană, revelat şi manifestat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte concis, coerent dar şi consistent, accesibil şi deschis, toate acestea descoperind, în persoana Înaltpreasfinţiei Voastre, o generozitate şi o etică a bunului simţ pe care le-aţi cultivat de-a lungul întregii dumneavoastră vieţi şi care astăzi le întâlneşti tot mai rar!…
Să ştiţi, Preasfinţia Voastră, că acest fel de a fi, de a vă comporta, de vă purta într-un mod sincer, nefăţarnic, nemitarnic şi neslugarnic, mod şi fel ce vă face mult iubit şi foarte preţuit de multă lume, care vă stimează şi vă apreciază în mod sincer şi admirativ, este foarte folositor, deci, multor oameni – slujitori ai altarelor, călugări sau credincioşi ai Bisericii noastre dreptmăritoare!…
Vă mărturisesc faptul, Înaltpreasfinţia Voastră că eu personal, mă simt foarte onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej şi marea şansă de vă întâlni şi de vă cunoaşte, vă doresc să aveţi parte și în continuare, de multă sănătate, de mult spor şi de multe împliniri duhovniceşti!…
Dumnezeu să vă ajute, să vă binecuvânteze şi să vă poarte de grijă, permanent!
Întru mulți și binecuvântați ani, Înalt Prea Sfințite Stăpâne!
Cu aleasă preţuire şi deosebită recunoştinţă,
Prot. Mitr. Veniamin Onu,
or. Vicenza – 18.08.2016
