Una din icoanele făcătoare de minuni a Maicii Domnului cinstite în ţara noastră este Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la mănăstirea Hârbovăţ.
Creştinii din întreaga ţară vin şi se închină ei înălţând rugăciuni cerând iertare de păcate şi mila sa. Această icoană este foarte importantă, nu numai prin valoarea ei spirituală ci şi prin istoria ei. Sfânta icoană a Maicii Domnului a fost adusă la mănăstirea Hârbovăţului, în jurul secolului al XVIII-lea, când stareţ al acestei mănăstiri era egumenul Pahomie.
Acest egumen datorită vieţuirii sale avea mulţi fii duhovniceşti, unul dintre ei era şi colonelul Nicolae Alexei Albaduev, un nobil din Moscova. În anul 1790 acest colonel a venit în postul Crăciunului la duhovnicul său să se măsturisească şi să se împărtăşească cu Sfintele Taine. După ce s-a împărtășit cu Sfintele Taine, colonelul Nicolae Alexei, a procurat un cal neânvăţat de la stareşul mănăstirii pentru ai uşura drumul spre casă.
Dorind să plece spre casă pe data de 14 Decembrie, a încălecat pe acest cal tânăr şi neînvăţat, iar calul trântind-ul jos colonelul a murit. Pe data de 17 Decembrie trupul decedatului a fost înmormântat în incinta bisericii vechi lângă icoana Sf. Nicolae.
În urma acestei întâmplări, la mănăstirea Gârbovăţ a venit mama sa, iar după unii soţia sa aducând cel mai scump dar al familiei sale, o icoană a Maici Domnului. Aceasta era o sfinţenie a familiei Albaduev ce era păstrată din neam în neam.
Această Sfântă icoană era pictată pe pânză şi lipită pe un lemn de tei. Tradiţia ne zice că mănăstirea Gârbovăţului, până în anul 1812, a fost dărâmată şi arsă de trei ori, iar această sfântă icoană totdeauna a fostă găsită după aceste incendii nevătămată în cenuşă, cu faţa în jos. Acest adevăr ne este descoperit şi de această sfântă icoană.
Vopseaua de pe sfânta icoană e scoaptă de foc şi sa înegrit, iar faţa şi mâinile Fecioarei şi ale Pruncului Iisus, pe care Maica Domnului îl ţine pe mâna stângă, sunt cu totul curate şi s-au păstrat foarte bine. Lucrarea focului şi puterea lui Dumnezeu, care a scăpat sfânta icoană de trei incendii, lămurit se vede pe mâna stângă a Dumnezeescului Prunc, în care El ţine o hârtie: mânuţa Mântuitorului este neatinsă de para focului, pe când hârtia din mână, până la atât s-a scopt , că-i greu a osebit hârtie, sau a alt ceva, ţine Domnul în mână.
Chiar şi pânza, pe care este zugrăvită această sfântă icoană în multe locuri a fost arsă. Felul cum a fost scăpată această sfântă icoană de cele trei incendii provocate din diferite cauze ne descoperă taina minuni sale. Prin puterea ei sfinţitoare această icoană a Maica Domnului a devenit cinstită în întreaga ţară. Tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, bolnavi şi sănătoşi alergau la această sfântă icoană aducând-ui jertfă de rugăciune şi mulţămire.
În urma unor minuni săvârşite, mulţi slujitori şi creştini din Chişinău veneau să se închine acestei sfintei icoane, iar din anul 1859, a fost rânduit ca aceasta să fie adusă la Catedrala din Chişinău, în sărbătoarea Acoperemântului Maicii Domnului, unde stă în timpul iernii în biserica Mitropoliei, iar după sărbătoarea Învierii Domnului era readusă la mănăstirea Gârbovăţ.
Chipul acestei sfintei icoane este reprezentată printr-o imagine ce te îndeamnă spre rugăciune, milă şi jertfă. Ea ne redescoperă trăirile şi sentimentele sufleteşti, readucându-ne spre o conştientizare a vieţii şi trăirii noastre sufleteşti. Din păcate icoana originară nu se mai păstrează în ţara noastră, aici păstrându-se numai copiile acestei icoane. În jurul anului 1990, această sfântă icoană se afla în Catedrala din Ismail, dăruită fiind de către mareşalul rus Gheorgii Jucov.
Una dintre copiile acestei sfinte icoane se află astăzi în Catedrala Episcopală ,,Sf. Bin. Cneaz Alexandru Nevski„ din orașul Ungheni, la care creştinii ce păşesc pe pragurile acestei Catedrale se închină. În fiecare zi de miercuri, în faţa acestei sfintei icoane se săvârşeşte acatistul de către preoţii slujitori ai catedralei şi cei veniţi din împrejurimi.
